Confesiuni despre el

"în Texte/Poezie și literatură" by

Îmi imaginez cum mă iei de mână. Văd zâmbetul perfect și chipul tău. Ochii tăi de un verde nemaiîntâlnit îmi pătrund fiecare bucățică din inimă. Am luat pentru un timp o pauză… am pus telefonul dezorientată la nas… miroase a țigări.
Tu miroseai a țigări… țigări și parfumuri alese de mine. Eu alegeam asta și ție îți plăcea.

Te văd zâmbindu-mi… spunându-mi că mă iubești, că sunt totul, că îmi juri și-mi oferi acei trandafiri, 16 la număr… negri si roși, preferații mei. Și brusc te văd încruntându-te, fața ta se schimbă… văd riduri de la durerile provocate de mine, văd o urmă de reproș, ură și durere… o lacrimă curge. Eu cad, cad în gol; și cad… și cad… și mă izbesc cu putere de gresia rece din baie; urlu, plâng, disper, te îndepărtezi… vin după tine, alerg și te oprești într-un final. Ești din nou în fața mea… sunt așa singură și îndurerată… stau acolo și aștept o îmbrățișare… îmi arunci un „ce mai e?” și realizez că s-a terminat… fac un pas în spate… mă tem, mi-e așa frică de durere… tu te întorci cu totul și pleci fără să te uiți înapoi. Probabil că mă urăști acum, toți mă văd la pământ… Sunt pe moarte, simt cum sufletul îmi iese din trup și urmează să nu mai simt durerea pierderii, iar cei dragi mă întreabă „Cum poți fii așa de fericită?” Ei nu știu, n-o să știe niciodată, nu… l-ar urî prea tare… Ei nu știu că… după ce plângi atatea nopți, ajungi să îți eliberezi câte o fărâmă de durere prin zâmbet. O… dumnezeule! Tocmai îngerul meu m-a părăsit.

Elevă a Liceului Tehnologic Telciu. Misterioasă și dornică de afirmare, cochetează cu drama și romantismul în moduri superlative. Ambițioasă pentru cât mai multe realizări, este de părere că totul vine dintr-un interior spre un alt interior. Pe viitor dorește să scrie o carte, fiindu-i ca scop principal ideea de a se face auzită de cât mai multe minți și suflete.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*