Drumul cânepii s-a sfârșit prin regia lui Iosif Ciunterei, care pregătește lansarea filmului documentar „Satul de cânepă”

0
158 views

Adept al tradițiilor și al folclorului românesc, Iosif Ciunterei, renumitul etnograf din zona județului Bistrița-Năsăud  a dorit să readucă la viață – atât în sensul propriu, cât și  la cel figurat –  o cultură ce în zilele noastre este ca și moartă: cea a cânepii. Prin urmare, a decis să creeze un material etnografic ambițios, 100% tradițional, cu ajutorul locuitorilor din  comuna Rodna, un loc unde lada de zestre este foarte mare și folclorul – la el acasă. Despre materialul lui am mai discutat și cu altă ocazie (aici), însă acum, după luni bune de  selecții, filmări și muncă intensă, acesta a încheiat definitiv  cu partea practică, constituită din înregistrarea proceselor de cultivare și până la produsul finit, cămașa. Conform spuselor acestuia, adevăratul efort presupune montarea celor filmate, în așa fel încât să transmită telespectatorului emoția.

Mai multe detalii despre materialul etnografic, pe care îl are acum în lucru puteți afla în cele ce urmează:

Iată că drumul cânepii a fost greu, dar am ajuns după o îndelungată perioadă de muncă   la materialul propus. Astăzi am reușit să filmăm ultimele etape din materialul „Satul de Cânepă”, mai exact faza de melințat  a cânepii,  partea de tors, de țesut și de confecționat cămașa. E un film, după cum am mai spus, care îmi doresc să fie o carte de vizită pentru comuna Rodna și pentru județul Bistrița-Năsăud. Vreau ca prin acesta să se relateze viața autentică din vatra satului, care exista cândva aici în comunele românești,  din ținutul năsăudean.- Declară Iosif Ciunterei

Î: Care este scopul filmului ,,Satul de cânepă”?

R: Filmul pe care l-am realizat este unul artistic; aș spune că s-a pus o amprentă de regie  undeva la 70-80%. Consider că la ora actuală numai dacă punem o amprentă de regie în materialele etnografice mai putem readuce la viață sau reda lumea aceea arhaică ce era cândva. Unde îmi doresc să ajung cu materialul respectiv; după cum l-am conceput,  în primul rând îmi doresc să ajungă să fie apreciat de omul de la țară, care să își aducă aminte cu drag, nu cu nostalgie de vremurile care au trecut. De asemenea, îmi doresc să fie  un material  apreciat și de lumea intelectuală.  Având în vedere că în spatele meu stă o școală de etnologie și folclor, inclusiv un masterat în același domeniu, cred că e de datoria mea să pun  amprenta filozofică, științifică și etnologică în materialul „Satul de cânepă”.

Î: Totul a decurs așa cum ți-ai planificat?

R: Da, deși am întâmpinat destul de multe dificultăți și probleme în timpul filmărilor, eu cred că materialul a ieșit exact așa cum mi-am dorit eu. Vom  vedea la montaj  modul  cum o să asamblăm cadrele ca să iasă povestea în sine. Povestea, așa cum am spus și data trecută, se axează, de  fapt, pe o transpunere a poveștii  „Satul de cânepă” din cartea  scrisă de Alexandru Uiuiu . Despre original se poate spune că e  o poveste reală, un dialog pe care scriitorul Alexandru Uiuiu îl avea cu mama sa, pe care, atunci când el  era mic,  o întreba cum se lucra cu cânepa, deoarece el vedea frecvent cânepă pe șesuri și în grădini la oameni. Autorul ,ulterior, a transpus acel dialog între el și mama sa în poveste. Tot ce am filmat e de fapt o redare  a poveștii respective, completată cu o hore pe care am înregistrat-o cu Alina Ceuca  –  hore ce am cules-o în urmă cu  patru, cinci ani din satul Budurleni de la o femeie care a păstrat  actul de la un bătrân; acel document   a fost scris în perioada interbelică. Bineînțeles că am adaptat-o conform poveștii noastre și cred că a fost de bun augur adaptarea noastră, ceea ce o să relateze în material.

Î: Ești mulțumit de faptul că ai ales Rodna și nu altă comună?

R: Da, bineînțeles. Aici, la Rodna, lumea trebuie să conștientizeze faptul că  au o ladă de zestre imensă. E o regiune de deal și munte, știm cu toții că în această zonă geografică, tradiția și lada de zestre lăsată de la strămoși  încă mai persistă. Pe când, dacă ne ducem în zonele din preajma mediilor urbane, acolo deja s-a denaturat folclorul. Aici  avem folclor tradițional; de exemplu, în Rodna mai sunt boi – printre ultimii din județul Bistrița-Năsăud. Cele patru perechi de boi, probabil, peste cinci ani de zile  nu o să mai fie.  Mă bucur că acum,  în ultimul ceas, am reușit să filmez un astfel de material; mă bucur că am găsit oameni ca lelea Lenuța, care, cu siguranță că peste cinci sau zece ani, dacă aș fi venit , ori nu ar fi fost, ori erau prea vârstnici. Nu mi-aș fi putut desfășura  activitatea la fel.  Așadar, mă bucur că am ales comuna Rodna, pe lângă că are o istorie aparte, dacă privim înapoi.

Î: Care a fost relația ta cu protagoniștii care au apărut în film?

R: Personajele, nu a fost foarte ușor să le aleg. Timp de două săptămâni am umblat pe-aici prin Rodna și am bătut pe la ușile oamenilor. Mă gândeam încontinuu ce rol le-aș putea da sau cum i-aș putea include în materiale. De exemplu, cu lelea Lenuța nu am avut nici un fel de relație. Pur și simplu am venit cu domnul primar, care mi-a sugerat că ea ar fi exact ce caut eu pentru material. Pe urmă, am stat de vorbă cu dumneaei la o cafea,  și, după ce am colindat pe la mai multe porți, am decis că ea va primi rolul principal, pentru că dumneaei chiar a prins vremurile respective.

Î: Când va fi lansarea?

R: Nu am o dată concretă, însă m-am gândit la perioada de dinaintea intrării în Postul Crăciunului, dar acum depinde de cum apuc  să montez materialul. Vom avea nevoie de câteva zile să stăm  și să-l gândim, munca grea va fi montajul; în montaj alegi cadrele pentru a transmite emoția așa cum trebuie pentru oameni. Sper să reușesc până înainte de postul Crăciunului, îmi doresc ca lansarea să aibă loc, aici la Rodna. Mie mi se pare normal ca ceea ce e de la oameni să li se ofere  înapoi, așadar, cum nu e un material al meu,  ci un material al satului, implicit al județului,  vreau să îl dedic cât mai repede.

Î: Care sunt problemele pe care le-ai întâmpinat pe toată perioada proiectului?

R: Una din problemele cu care m-am confruntat în ultima vreme a fost bazată pe faptul că cei de la Direcția Agricolă de la Bistrița mi-au cerut să fac probă pe ceea ce am obținut anul acesta din recolta de cânepă. Un lucru care din punctul meu de vedere nu este tocmai normal. În momentul în care am cultivat cânepa am cumpărat sămânța autorizată prin care se justifica destul de clar în buletinul sămânței că de fapt este o sămânță care are un procent de drog destul de mic. Problema mai mare este faptul că eu trebuie să plătesc analizele respective, bineînțeles nu îi acuz pe cei de la Direcția Agricolă până la urmă, sunt și ei niște funcționari publici care își fac meseria și trebuie să respecte legea. Atâta vreme cât eu nu dorersc să cultiv cânepă, în sistem industrial să zic așa și să o duc înspre comercializare nu văd rostul analizelor respective.

Î: Ce părere au cei din jurul tău, care nu au legătură cu filmul?

R: Pe mine m-a interesat să văd cum percep tinerii partea cu cânepa. Chiar am primit propuneri din partea lor să vină și să usuce frunze, ca să o fumeze,  să vadă dacă creează senzația pe care cânepa indiană o induce. Când au văzut că, de fapt, nu se asemănă deloc cu cânepa indiană și când le-am explicat, ei și-au tăiat  speranțele (râde) .

Alt lucru ce m-a fascinat foarte mult, acum câteva zile când am avut un eveniment în Spania și am trimis câteva costume de cânepă  pentru expoziția la care am fost prezent, au venit câțiva oameni din zona Cataloniei și au întrebat din ce material au fost confecționate cămășile respective. Mi-a fost  destul de greu să le explic; ei erau impresionați de cum dintr-o plantă pe care o fumează se poate face o cămașă.  După m-au întrebat cum am făcut cămașa aceea, am stat să le explic cu lux de amănunte  procesul: de când crește planta și până când ajunge să fie toarsă și țesută în război.

Efortul, dedicarea și autenticul ce se întrezăresc cu ușurință din munca pe care o depune Iosif Ciunterei sunt apreciate la nivel internațional, de către foarte mulți oameni.  Cum el nu dorește să dovedească absolut  nimic, ci doar să  dezgroape  comorile trecutului,  materialul său „Satul de Cânepă”  este stigmatul unei frumoase regiuni idilice din județul Bistrița-Năsăud.

 

Bontaș Gina

Diana Fiscutean

Articolul precedentCucul Bucovinei cântă a plecare din țară!
Articolul următorEliberează-ți inima
A absolvit Liceul Teoretic Solomon Haliță- Sîngeorz-Băi, profil filologie, în prezent este stundentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Babeș-Bolyai. A cochetat cu scrisul încă din copilărie, momente în care a schițat primele poezii care au pus de fapt bazele primei sale cărți. Până în prezent a scris două cărți. “De dorul tau...” o carte de poezii și proză scurtă “Certată cu Dragostea” un roman care surprinde perioada adolescentei. În mâna ei orice condei pare însuflețit!