Bogdan Ivan: politicianul care luptă pentru tineret

"în De văzut/Musai!" "de POV21"

Bogdan Ivan Gruia este Consilier al Președintelui Consiliul Județean și Purtător de cuvânt al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud. A intrat în politică de tânăr, nedorindu-și un loc privilegiat și puternic de muncă, dar pentru a ajuta lumea, mai precis tinerii. Fiind și el membru al unei generații noi care a reușit să realizeze lucruri importante, acum ambițiile lui se finalizează în special în a oferi tinerilor capabili o șansă de a face schimbări.
De asemenea, este Președinte TSD Bistrița-Năsăud și Vicepreședinte TSD România, este pasionat de sociologie, de cum își poate exprima ideile și de modul în care românii pot să fie mai uniți.

 

Î: Cum ai ajuns tocmai la Bistrița?

R: Cu microbuzul. Sunt născut în comuna Poiana Ștampei, în satul Podul Coșnei mai exact, iar în perioada liceului lucram la un radio local în Vatra Dornei, unde aveam o emisiune numită ,,Puls FM”. Eram acolo, în timpul verii și în weekenduri de la ora 14 la ora 19. Am ajuns la Bistrița pentru că eram oarecum legat de oraș. Atunci aveam o iubită din Bistrița, mai exact când eram în clasa a 12-a, iar unul dintre motivele pentru care am vrut să rămân aici în cursul verii a fost că am găsit întâmplător stația locală ,,Realitatea TV Bistrița”. Am mers acolo, mi s-a spus să trimit un CV, a fost acceptat și în logica mea de atunci mi se părea mai simplu să fiu la Bistrița și să lucrez la Realitatea TV decât la Cluj sau în București unde voiam să merg la facultate. A fost o decizie de moment, emoțională, iar atunci m-am înscris la extensia din Bistrița a universității Babeș – Bolyai, la Administrație Publică. Astfel am rămas aici.

 

Î: Fiind o decizie de moment, ai regretat-o vreodată?

R: M-am întrebat dacă a fost cea mai bună decizie sau nu înspre finalul cursurilor de licență, când am avut posibilitatea să merg să studiez în afara țării. Chiar și spre finalul liceului, cu notele de la bacalaureat și cele din liceu puteam să merg oriunde în țară și la o mare parte din universitățile mari de afară. Nu știu dacă eram pregătit pentru lucrul ăsta sufletește. Dar acum, judecând după prietenii pe care îi am aici și după a doua familie pe care o am aici, mă simt foarte bine la Bistrița.

 

Î: A fost ceva care te-a motivat să rămâi în țară pe lângă faptul că nu ai fi fost pregătit sufletește ?

R: Eram foarte legat de familia mea și eram iubit cu actuala mea soție înspre finalul facultății. Încă de mic am pornit dintr-un sat. Am pornit de la premisa că sunt foarte mulți oameni, tineri foarte buni care nu au șansa să se dezvolte din cauza modului în care evoluează societatea noastră. Citeam o statistică care spunea că doar 2% dintre tinerii născuți în mediul rural ajung să intre la facultate, iar la oraș 25%, discrepanța e una majoră. În visul meu, care se conturează și acum, prin ceea ce voi face voi da șanse fiecărui tânăr care vrea să facă ceva concret în țara asta. Șansa la educație preuniversitară, iar mai apoi la o educație de calitate în zona universitară, când își va dori. Asta poți să o faci în principal în zona publică, în zona deciziilor. Nu ai cum să schimbi politici publice peste noapte doar pe Facebook. A fost ceva ce mi-am asumat, chiar și cu riscul de a fi catalogat într-un anumit fel și într-o zonă politică. După contactul cu zona jurnalismului am constatat că deciziile nu se iau în zona aceasta, chiar dacă e mai mult decât important. Jurnalismul e a patra putere într-o țară, deciziile pot fi influențate de această zonă, dar nu se iau acolo. Dacă e bine sau e rău, depinde de fiecare să stabilească, dar eu cred că deciziile importante ar trebui luate în zona publică, într-un mod cât mai conștient. Eu chiar cred că prin implicarea mea și a multor colegi de generație țara noastră s-a schimbat mult, dar să revenim la întrebare. Din punctul ăsta de vedere am decis să rămân în țară și am avut o oportunitate interesantă de a lucra cu Domnul Președinte Emil Radu Moldovan la Consiliul Județean, ca purtător de cuvânt al consiliului și ca și consilier al președintelui, lucru pe care îl fac și acum. Am fost cel mai tânăr purtător de cuvânt al unei instituții publice la nivel județean, din perioada post-decembristă și până acum la 28 de ani, lucru care oarecum se plia pe visul meu, cel de a fi aici, de a fi lângă oameni în mediul în care m-am născut și de a produce schimbarea pe care toți o așteaptă. Vreau să scap de lucrurile care nu sunt corecte și de acele idei învechite care ne fac pe toți să lăsăm capul plecat și să spunem ,, las’ că-i bine și așa”. Nu, eu nu cred că e bine și așa, cred că lucrurile pot fi schimbate de oameni cu atitudine care au și cap să le schimbe.

 

Î: Ce ne poți spune despre profesia de purtător de cuvânt al Consiliului Județean?

 

R: E una complexă. Nu știu dacă îmi ocupă 15% din timpul meu de muncă, dar te motivează, te face să înveți foarte multe lucruri și ca tânăr intri direct în lumea oamenilor mari. La început poate fi oarecum șocant, și e important să îți dai seama că trebuie să faci față și trebuie să ,,joci hora” în care ai intrat, chiar dacă ești tânăr. Pentru că dacă nu joci în hora în care ai intrat, ești dat afară. Când chiar îți dorești să faci ceva cu adevărat și investești în acest lucru și în echipă, doar atunci poți merge mai departe. Concret, înseamnă monitorizarea presei, să vezi dacă apar lucruri negative sau neexplicite despre instituția pe care o reprezinți, iar apoi să faci oamenii să înțeleagă, prin toate pârghiile posibile, ce investiții face Consiliul Județean, cum le schimbă oamenilor viața investițiile și munca din consiliu. Eu mă bucur foarte mult că fac parte din echipa condusă de Emil Radu Moldovan, iar în ultimii 6 ani, și prin implicarea primarilor care sunt, conform statisticilor oficiale, cei mai buni la atras fonduri europene, am atras în județul Bistrița- Năsăud peste 1 miliard de euro. Lucru care pe mine mă motivează și chiar sunt recunoscător că am intrat de tânăr în lumea ,,oamenilor mari”, iar la rândul meu, când o să am ocazia cu siguranță o să ofer șansa asta și altor tineri, chiar mai devreme decât ne spun regulile nescrise ale societății în care trăim.

 

Î: Care a fost parcursul tău în TSD? Cum ai ajuns președinte și ce activități ai realizat?

R: Eram în liceu, eram pe clasa a 12-a și împlinisem 18 ani. M-am înscris în Partidul Social-Democrat în județul Suceava pentru că acolo am simțit că ai lângă cine să te alături și am văzut că există și oameni capabili. Chiar dacă nu e cel mai simpatic personaj, mie mi-a plăcut Adrian Năstase pentru că era un om inteligent, integru, care a ieșit pe ușa impusă  vieții publice. Nu știu să comentez din ce cauză, dar mi-a plăcut foarte mult faptul că era și pragmatic, lucru fundamental pentru zona publică. Nu poți să faci administrație de nivel înalt, cu pretenții de a schimba țara, dacă nu știi cum să o faci. După asta, în anul doi de facultate am înființat Liga Studenților Social Democrați, am verificat pe internet dacă există așa ceva și cum nu am găsit, mi s-a părut că e normal să existe. Între timp, cu ajutorul colegiilor mei de generație am creat o echipă destul de frumoasă și interesantă, iar în 2013, după ce am intrat în echipa Consiliului Județean, au fost alegerile organizației pentru tineret. Fostul președinte, Daniel Suciu, nu mai avea vârsta necesară să fie liderul organizației de tineret, dar eu nu mi-am dorit să candidez, eram prea tânăr, aveam doar 22 de ani. Întâmplarea a făcut ca, în urmă cu o săptămână, tot mai mulți colegi să îmi spună că mă susțin, că vor să vin în fruntea echipei și să candidez. Am făcut-o, iar după voința lor am și câștigat alegerile. Sunt deja în la al doilea mandat, până în 2019 când vom avea din nou alegeri. A fost o perioadă plină de provocări, iar premisa de la care am pornit a fost că noi ca generație nu putem să fim băgați în seamă dacă nu arătăm că și noi contăm. Și noi contăm ca generație atunci când aducem o valoare în plus echipei. Eu ca și lider TSD, nu sunt ajutat cu nimic dacă echipa nu crește ca întreg. Și mi-a plăcut că la finalul anului 2016, dacă TSD-ul ar fi un partid politic, ar fi pe locul al 3-lea în județ, cu aproape 100 de tineri aleși locali: primari, vice-primari, consilieri locali sau județeni, fiecare la nivel de comună sau județ aduc un suflu nou în ecuația asta. Avem deja un nucleu de oameni destul de mare și oameni care se pricep la multe lucruri. Nu poți să faci politică doar vorbind frumos, este insuficient, iar o echipă sănătoasă e atunci când pe fiecare palier ai oameni care au expertiză într-un domeniu. După asta, urmează pasul în care îți marești echipa cât de mult poți. Provocare abia atunci începe. Avem oameni deschiși care ne lasă loc la masă, pentru că politica nu mai e la fel de atractivă, și e un lucru bun pentru tineri, dar visul meu e să scăpăm de acele clișee ale generației anterioare despre politică. Eu cred că poți să faci politică și fără să te îmbraci în fiecare zi la cravată și costum și trebuie să fii mai apropiat de oameni decât de șefi.

 

Î: De ce tineri crezi că are nevoie România în momentul de față?

R: De tineri educați. Dragostea lor pentru România cred că s-a născut prin educație. Cu foarte mici excepții, cred că fiecare dintre noi, cei care ne-am născut și am crescut aici, în familii de români, indiferent unde am merge în lume împlinirea și casa sunt tot aici. Și eu cred că dacă statul, adică noi ca generație și noi ca țară, vom reuși să îi aducem acasă pe cei mai buni tineri pe care i-a dat România lumii, atunci vom avea o șansă să ne dezvoltăm. Nu cred că se poate face performanță cu oameni care vor să trăiască de azi pe mâine; vom face performanță cu tineri educați care își iubesc țara și cărora nu le e frică să o arate. De ce mai avem nevoie noi ca generație? De o direcție. Să ne unim câțiva mii, zeci de mii, o sută de mii și să nu ne lăsăm manipulați de interesele unora și să mergem înainte pe interesele țării.

 

Î: Referitor la direcție, care crezi că sunt primii pași pe care ar trebui să îi facă un tânăr în politică?

R: În primul rând ar trebui să învețe și să se priceapă la ceva. E evident că nu poți să ai pretenția ca din timpul facultății să aibă expertiză foarte mare pe un anumit domeniu, dar cred că politica trebuie făcută de oameni care citesc mai multe cărți decât cei care nu fac politică. Doar atunci poți înțelege de ce faci politică, pentru oameni, nu pentru rapoarte care dau bine în cifre. Ce ar trebui să facă apoi? 1: să intre într-un partid politic, pentru că nu poți crea unul tu singur. 2: când ajungi acolo trebuie să spui ceva, cine ești, ce reprezinți și de ce ești acolo. Și 3: niciodată să nu plece capul în fața nimănui, când are dreptate. Pentru că un cap plecat nu contează. Iar apoi să încerce să găsească, mai degrabă, lucrurile care ne unesc, decât cele ce ne dezbină. Tinerii au senzația de luptă între generații și nu e chiar așa, eu cred că interesele comune ale societății ar trebui armonizate. Generațiile de acum trebuie educate să lupte pentru țară și să pună accentul pe societate mai degrabă decât pe individ. Nu te ajută cu nimic să fii miliardar și sa conduci pe o stradă cu noroi și gropi.

 

Î: Cum arată o clasă politică mai bună în viziunea ta?

 

R: Bună întrebare… cred că e una mult mai largă, în care fiecare element al ecuației poate să își spună cuvântul. Poate să își spună cuvântul, dar din momentul în care s-a decis ca și echipă că se merge pe varianta A și nu B, atunci fiecare să sprijine varianta A. Clasa politică e imaginea fidelă a societății în care trăim, dacă ne uităm în parlament iar apoi în societate, nu sunt diferite una de cealaltă. Doar noi despre noi avem impresia că suntem mai buni decât ceilalți. Un studiu al IRES arăta că aproape 56% dintre români consideră, fără să aibă la bază ceva, că românii sunt cea mai inteligentă națiune din Europa. Asta arată că noi credem foarte multe lucruri bune despre noi, dar asta nu înseamnă că ele există. Dar ca să ai o clasă politică mai bună trebuie să investești mai mult în școli și educația tinerilor. În momentul de față e complicat, deoarece oriunde în lume clasa politică e una blamată. Inclusiv în țările scandinave, unde din punctul de vedere al traiului și al fericirii, sunt cele mai dezvoltate din lume, clasa politică nu se bucură de o încredere mai mare de 25%. În România e 10%.

 

Î: Care este opinia ta legată de referendumul de pe 6-7 octombrie?

 

R: Este una categorică. Toți avem cunoștințe și prieteni care au alte ,,opțiuni” iar din punctul meu de vedere cea mai mare greșeală a cuiva e să condamne pe altcineva pentru ceea ce este. Nu am absolut nimic împotrivă cu cei care își manifestă în intimitatea lor preferințele, în schimb, la presiunile care se pun asupra societății noastre, cred că e important să ne definim foarte clar. Nu e o luptă pentru a scrie ceva în constituție, cred că e o luptă a ceea ce suntem noi ca identitate națională în România, raportat la Europa, în condițiile în care o mare parte din deciziile care se iau la noi vin cu dedicație de acolo. Eu cred că e cazul să spunem ,,Stop!”, și chiar nu știu ce reacție ar avea un primar dacă peste câteva luni va trebui să-i cunune la starea civilă, conform legii, pe Ion și Gheorghe. Drept urmare, pe 7 octombrie o să votez ,,Da!”.

 

Î: Crezi că există o dezinformare în România legată de ideologiile de stânga și dreapta?

 

R: Din păcate nu există informare, există doctrine care de cele mai multe ori sunt susținute de ,,romanticii” politicii. Dacă ar fi să ne uităm la măsurile luate în ultimii aproape 30 de ani de guvernare post-decembristă, au fost guverne de dreapta care au luat foarte multe măsuri de stânga, iar în guvernul Ponta s-au luat mai multe măsuri liberale decât s-au luat vreodată. Ne lipsește ideologia în clasa politică românească, și cred că dacă am avea minimul de bun simț, toți cei implicați politic ar putea să enumere fără să stea pe gânduri 3 principii de dreapta și 3 de stânga. În viziunea mea e simplu ca în dreapta să fie prioritar capitalul, profitul care se obține prin angajați. În schimb, în stânga prioritatea e omul și calitatea vieții sale. În România nu avem o dezbatere pe zona ideologică, o problemă pe care ar trebui să o rezolvăm. Oamenii votează politicianul mai degrabă decât partidul, mai degrabă votează împotriva altui partid.

 

Î: Referitor la identitatea noastră națională și la faptul că se spune că multe decizii se iau sub influență europeană, credeți că ar fi bine să ne redefinim valorile în contextul în care nu toată populația e de acord?

R: Cred că un element foarte bun în dezvoltarea României a fost integrarea în UE și în NATO, lucru care nu poate fi contestat. Motto-ul Uniunii Europene este unitate în diversitate, deci să fim cu toții adunați în jurul unor principii comune de dezvoltare economică, socială, educațională, dar în același timp fiecare stat să își păstreze specificul și elementul de identitare, lucru care este cinstit și rezonabil. Referitor la întrebare, eu cred că toți vrem să mergem înspre mai bine, înspre Europa și înspre Vest, înspre multe lucruri pe care le avem de învățat de acolo. Ne plac și banii europeni, care sunt tot banii României din contribuții, dar sunt aduși pe bază de proiecte care funcționează și respectă standarde internaționale, trebuie să spui clar ce faci cu banii ăia. Fiecare dintre români ar trebui să își poată exprima liber viața personală și tradițiile, iar din câte îmi amintesc nicăieri în istoria României nu au fost căsătorii de acest tip, dacă este vorba despre referendum. Eu cred că sunt și elemente mai importante, e vorba aici doar de vârful unui iceberg, însă omul se leagă de detaliile mici. De exemplu, a fost dezbaterea dacă religia să fie prezentă în școli sau nu, iar eu nu cred că ar afecta dezvoltarea unui tânăr să învețe despre Dumnezeu, să învețe că nu e bine să dea cu piatra în capul prietenului său și să nu trăiască cu impresia că e bine să faci orice, oricând, și să nu aibă repercusiuni. Dacă ar fi să privim mai multe studii psihologice, noi oamenii avem tendința să imităm anumite persoane. Dacă referendumul nu va avea succes și vom avea căsătorii de acest tip în România, nu știu cum vor reacționa copilașii văzând doi bărbați care se țin de mână și cu un copil lângă ei. Dincolo de lucrul ăsta, avem multe alte lucruri pe care ar trebui să punem accent: pe tradițiile noastre, pe bogățiile noastre naturale, pe marii noștri inventatori, care acum sunt lucruri uitate. Noi trebuie să facem mult research pe Google pentru a găsi câteva persoane care ne-au marcat existența ca și popor. Vorbesc de Alexandru Vaida-Voevod care a fost bistrițean, de Ilu Hosu care-i bistrițean, oameni pe care trebuie să îi cauți bine și pe care nu i-am văzut în cartea de istorie. Lucrul ăsta nu ne prinde bine ca națiune și eu cred că indiferent dacă suntem ardeleni, olteni, moldoveni, trebuie să găsim lucrurile care ne unesc mai degrabă decât cele care ne dezbină. Concluzionând, avem nevoie de Europa, dar în același timp respectându-ne și pe noi și istoria noastră.

 

Î: În altă ordine de idei, cum arată parcursul doctoratului tău în sociologie și ce te-a înclinat spre această disciplină?

R: Imediat după terminarea facultății de Administrație Publică la UBB, unde am terminat ca și șef de promoție, am studiat masteratul în comunicare și relații publice, ca să înțeleg cum se poate comunica mai bine și cum să faci asta profesionist, în calitate de purtător de cuvânt. Dar mi s-a părut că nu e suficient și am ajuns la concluzia că pentru a comunica foarte bine și pentru a ști cum să comunici, trebuie să înțelegi modul în care funcționează societatea, cum gândesc oamenii și ce îi interesează, ce le provoacă intenția  a-și schimba o părere sau o decizie deja luată. Ca să înțelegi asta trebuie să te înclini într-o zonă mai științifică sau pragmatică, nu doar să pui niște emoticoane la un mesaj, iar sociologia e acea știință, care pune accentul pe influențare și cine influențează pe cine. În definitiv, e vorba dacă noi influențăm lumea sau lumea ne influențează pe noi. Am avut ocazia și onoarea să fiu cooptat de către profesorul meu îndrumător, Prof. Vasile Sebastian Dâncu, care e unul dintre cei mai buni sociologi din Europa și de a cărui cărți m-am ,,îndrăgostit” prin raționamentele extrem de inteligente. Logica inițială a tezei mele de doctorat a fost impactul rețelelor sociale asupra comportamentului utilizatorilor și al procesului decizional, în special în zona electorală. Mi-au fost ca obiect de studiu alegerile prezidențiale din anul 2015, și logica pe care vreau să o demonstrez se leagă oarecum de ce s-a afirmat în procesul Cambridge Analytica și de modul în care putem fi influențați în luarea deciziilor printr-un mesaj bine plasat. Iar finalul va fi despre cine are de câștigat și cine are de pierdut de pe urma acestor lucruri, și dacă  este adevărat  că un grup foarte mic de oameni poate să influențeze marile mase. Deja există studii care demonstrează că sunt foarte polarizate rețelele sociale, iar un număr mic de influenceri dau tendința generală.

 

Î: Cum a luat naștere blogul tău personal?

R:  Am foarte multe idei în general, unele pe care pot să le expun, iar pe altele nu. Atunci când nu pot să dorm noaptea, lucru care mi se întâmplă des, mă apuc să scriu: din revoltă, din prea multe idei, din dorința de a schimba și de a spune ce gândim, pentru că asta ne dorim noi. Ne-am născut să spunem cine suntem, iar lucrul ăsta nu ni-l poate îngrădi nimeni niciodată.

 

Î: Cum reușești să îți împarți timpul liber în raport cu activitățile multiple?

R: Destul de simplu, nu prea am timp liber. Când sunt la muncă ea mă direcționează și îmi ocupă timpul în proporție de 90% , iar în cel 10% rămas oarecum liber obișnuiesc să dorm, o parte din el să citesc, iar restul îi revine familiei și soției. Așa că este foarte ușor să îmi gestionez timpul liber pentru că mi-l gestionează alții.

Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.

1 Comment

  1. Politicianul care lupta pentru tineret? Asta-i o gluma proasta 😄.Se stie ca face ce ii dicteaza PSD-ul .Credeam ca aici promovati oameni talentati si faini, nu campanie pentru asa zisii “politicieni”.Se pare ca m-am inselat :).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*