„Minunata lume nouă”- deziluzia omenirii, o capodoperă

"în Texte/Păreri și opinii" by

Un picior e îngropat în rutina desuetă îmbibată cu manuale și file mâzgălite cu cerneală și gel de pix. În abominabilul real, în spatele căruia se află mii de ani la fel de cenușii, zeci de date inutile care marchează cine știe ce conflagrații plicticoase și milioane de pagini uzate care încearcă să mențină coloratul pal al trecutului ramolit.

Celălalt picior saltă pe meleaguri care par să definească o cu totul altă lume. Un fanion ROGVAIV flutură și întâmpină oițele debusolate în noul paradis, o lume paralelă, un refugiu virtual, în care ne retragem cu toții și formăm o comuniune extatică, dansând și ovaționând fără vreun motiv anume. Există, totuși, acest balans între ceva ce ne mănâncă nervii și ceva ce ne face să uităm de existența lor.

Așadar, având în fața noastră aceste două tablouri extrem de sugestive, ce ar alege fiecare dintre noi? E naturalmente, matematicește firesc că vom înainta voioși spre tărâmul sideral, cu bunătăți de toate felurile, figuri și priveliști la care nu am fi visat vreodată. Primul nostru pas în această lume clișeică va fi și primul nostru pas spre abrutizare.

Suntem generația care pune temeliile bine cunoscutelor universuri despotice ale lui Huxley și Orwell. Suntem tinerii inovatori care transformă etica în blasfemie.

Suntem infailibili, mândri și triști.

Exemplele sunt simple și disponibile pe toate gardurile. Susținem cauze de care nu avem habar, idolatrizăm fără să ne documentăm și tânjim să fim înțeleși. Societatea nu va avea niciodată loc pentru noi, așa că ne răzvrătim, ne vopsim în fel și chip, ne trântim pe chip grimasa tipică și țipăm ca din gură de șarpe spre un abis, în speranța că am atins pragul maxim de extravaganță.

Veștile circulă cu viteza luminii în jurul globului; ironic, România se află din nou între Orient și Occident. Imităm cu aroganță modelul vest-european ca în pașoptism: vanitate și dorință de „prosperitate”; desigur că o luăm din nou pe arătură.

E mai simplu să faci dintr-o batjocură un adevărat principiu de viață decât să îți pui mintea la contribuție.

Așa funcționează secolul XXI, sub semnul dezorientării. Generația Z, ceata de pionieri drăgălași înaintează cu încredere în marșuri pentru iubire, pentru toleranță, pentru o lume mai bună, neavând habar, de fapt, ce semnifică iubirea, frumosul și utilul. O gloată de analfabeți funcționali revizuiesc codul civil al societății mondiale.

Cum să mai visezi la bine, la normalitate, la transparență? În acest proces de mondializare, în hazardul lugubru, toți suntem victime, propriile noastre victime. De ce să mințim? Am clacat, deși pare că am învins. Omenirea își pierde sufletul într-o revoluție ideologică… firescul e mărul discordiei, marginalizarea este noua armă a secolului.

 

Mara Muntean are 18 ani, este elevă la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Se îndepărtează de prezent și realitate prin versuri, dar observă și critică contemporanul prin proză. Se consideră o estetă, este într-o fugă continuă după absolut și după chintesența sufletului. Viitorul îi este străin, dar speră că va ajunge să aibă o meserie care să se bazeze pe exprimarea frumoasă.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*