Portretul unui CNAM-ist de top – Andreea Catalano

"în Texte" by

Andreea Catalano este o tânără bistrițeancă, elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, pe clasa a X-a, profil filologie. Este atrasă de fenomenul „cheers”, respectiv și de practicarea acestui sport dinamic și interzis cardiacilor de aproximativ patru ani. Iubește cărțile și cafeaua. Trăiește într-o lume a literaturii și cochetează cu teatrul, și cântatul în timpul liber, pentru întreținerea atmosferei. Este un spirit tânăr și neliniștit cu un drum frumos al vieții, pavat cu citate celebre. Practic, Deea, cum îi spun prietenii, este un model de tânăr al secolului XXI.

Î: Cum ai ales să practici cheers-ul? Ce te-a atras cel mai mult la acest sport?

R: Încă de când eram mică, iubeam dansul. Mereu am visat să fiu o majoretă, ca orice altă fetiță de vârsta mea. Atunci când am auzit că s-a înființat o astfel de echipă în oraș, am fost în culmea fericirii. După câteva săptămâni în care mi-am rugat părinții să mă lase să încer acest sport, am reușit să ajung la primul meu antrenament.

La primul meu antrenament eram foarte speriată, emoționată… nu cunoșteam pe nimeni, nu eram cea mai pricepută la dans sau alte chestii legate de acest sport și să fiu sinceră, nu a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea, dar am continuat să merg. Mi-am făcut prieteni,  am început să iubesc acest sport și încă o fac.Cred că m-a atras foarte mult adrenalina pe care o emană sportul ăsta dinamic.

Î: De ce ai ales să studiezi la un profil de filologie?

R:Iubesc cărțile, cititul, modul în care mă pot deconecta de la lumea reală când vreau să scap de realitate. Sunt pasionată de limbile străine, de istorie și îmi place să creez. Sunt o fire relaxată, nu îmi place rutina și bineînțeles că nu mă înțeleg cu matematica și alte științe exacte. Acest profil mă ajută și la planurile mele de viitor. Mi se pare că filologia este cel mai potrivit profil pentru persoanele ca mine.

Î: De unde vine pasiunea pentru citit, Andreea?

R: Sincer, nu m-am gândit niciodată la întrebarea asta. Cred că am fost concepută pur și simplu să fiu un bookworm. De mică am fost o fire visătoare, care mereu se imagina ca fiind un personaj dintr-o carte (o eroină, o prințesă, sau altele). Încă îmi place să visez și să cred în finaluri fercite, pot să zic că sunt destul de optimistă, iar poate că asta mi se trage din pasiunea mea pentru cărți. Cred, sau cel puțin sper, că visele devin realitate atâta timp cât ai curajul de partea ta.

Î: Care sunt cărțile pe care le„devorezi” cel mai repede?

R: Îmi plac cărțile de aventură, fantasy, dramă și tot ce ține de asta. Mă țin cu sufletul la gură, pagină cu pagină și eu, personal, iubesc adrenalina. Prefer cărțile distopice, în care lumea noastră e vazută complet în alt fel decât este ea de fapt. Mereu mă transpun în locul personajelor, și cum am spus mai sus, pot evada puțin din viața reală (care nu e mereu așa cum am visat să fie).

Î:Care sunt lucrurile care te împiedică, sau ne împiedică și pe noi, să vedem viața ca pe o carte cu final fericit?

R: Adevărul este că viața nu este întotdeauna un basm, dar ar trebui să încercăm cel puțin să pară o poveste cu happy end. Obstacolele vieții sunt cele care ne împiedică să credem că viața nu e așa frumoasă cum ne așteptam. Trebuie să le depășim, iar după vom ajunge să vedem partea frumoasă a vieții. Nimic nu se câștigă fără muncă, iar dacă lucrezi, vei da de obstacole, peste care trebuie să treci cu zâmbetul pe buze. În orice ai face, se va găsi mereu cel puțin o persoană care nu o să fie de acord cu ceea ce faci, care te va face să crezi că nu merită tot efortul depus, dar cu cât ești mai în vârf, cu atât vor fi mai multe persoane care vor să te tragă în jos (după cum pune tata). Așa că, contiună să lupți ca să ai o poveste cu final fericit.

Î: Te gândești să devii scriitoare, pe lângă slujba pe care o să o adopți?

R: Încă nu știu ce o să îmi rezerve viitorul, dar mi-ar plăcea categoric să fiu scriitoare. Nu cred că am fost înzestrată cu acest talent, dar cred că orice cititor ar iubi să devină un scriitor de succces.

Î: Unde te vezi peste zece ani?

R: Sincer, sunt o persoană foarte nehotărâtă, care ia decizii foarte greu, care se plictisește extrem de repede de absolut orice. Urăsc rutina și nu îmi place să fiu mereu monitorizată de cineva. Îmi place să socializez, săorganizez tot felul de activități și să lucrez împreună cu oamenii. Nu știu concret unde mă văd peste zece ani, dar sper să iubesc ceea ce fac, să nu renunț la visurile pe care le am acum și să ma bazez pe lucrurile la care sunt bună acum. Cred că dacă m-aș ține de tot ce am spus aici, totul ar fi perfect.

Î: Ce planuri ai rezervate pentru partea ta artistică?

R: Momentan nu prea am avut timp să îmi exploatez vreun talent, dar pe viitor sper să devin pricepută măcar pe un domeniu. Deocamdată am ajuns cel mai departe cu dansul, am fost la diferite emisiuni televizate și bine cotate, și am participat la foarte multe competiții și spectacole. Sper că în viitorul apropiat să revin și la munca pe partea artistică.

Î: Ce găsești atât în dans cât și în citit?

R: Dacă mă gândesc bine, cred ca cele două sunt activitățile mele preferate. Prin dans, te poți exprima, poți uita de orice grijă, la fel ca în cazul lecturii, dansul te ajută să te detașezi de lumea exterioară, te ajută să ai un sentiment aparte de libertate si de fericire.

De menționat este că Deea a participat la Românii au Talent cu trupa Cheers All Stars și a devenit o mică vedetă cu această trupă care s-a prezentat în platourile emisiunilor bine consacrate în media românească. Doamnelor și domnilor, avem mai sus un profil perfect de copil reușit, care, colac peste pupăză, este și din Bistrița, orașul copiilor minune.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns