Cum să supraviețuiești unei plimbări de seară

"în Texte/Poezie și literatură" by

Te trezești seara în mijlocul cartierului, mai exact în piață, și ochești câte un bețiv la ușa crâșmei, sau mai degrabă te-a ochit el pe tine. 

E 10 sau 11 noaptea și tu ai vrut doar să te plimbi. Să bei un suc. Să iei o gură de aer. Să uiți ceva. 

Să nu te mai gândești. 

Așa că nu te mai gândești.  

Și știi ce trebuie să faci ca să nu te gândești, nici la ce nu vrei să te gândești, nici la infractorul care poate e chiar vecinul ăla în care nu ai încredere. 

Trebuie să îți pătezi conștiința cu ideea că ești cea mai rea persoană din lume. 

Autosugestie. 

Căci astfel nimeni nu se va apropia de tine. Nici infractorul nu va avea curaj, îți va simți aura statornică, tare și rece, din colțul său, și te va ignora, iar tu vei trece liniștit. Fără să îți încleștezi pumnii, fără să îți iei inima în dinți. Îl lași pe solistul din telefon să îți cânte și tu doar înaintezi, fiind cea mai mare și oribilă ființă de pe stradă. Sau îți pui o piesă clasică, un Liszt, așa, să îți trezească tendințele sociopate, să îți bruieze puțin amigdala cerebrală. 

Și ai ajuns și acasă, teafăr. 

Responsabilitatea ta este să nu rămâi la fel de oribil cum ai pretins că ești pentru acel infractor. 

Sau poate că nu ai de fapt o responsabilitate. Nu ai de ce să te îngrijorezi. 

Pentru că dacă ai putut pretinde așa ceva, nu înseamnă că în interiorul tău înțelegi exact ce ai făcut? 

Sigur nu ești cu adevărat puțin oribil, exact cum ai fost 15 minute pe drum? 

Sigur nu-ți era deja pătată conștiința de la început? 

Într-adevăr oamenii mă sperie cel mai tare.  

 

Anca Elena Mîndru

1 Comment

  1. Uu, imi place. E un stil total diferit fata de ceea ce am citit pana acum, deci e ceva nou. Iubesc lucrurile noi. ^^

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*