Ce înseamnă de fapt „Nu am nimic, sunt bine…”

"în Texte/Poezie și literatură" by

Vorbe goale spuse în răcoarea nopții, zâmbete false, aparent fericite și detașate, schimbate în mod inconștient cu ceilalți; fiecare ,,Nu am nimic. Sunt bine…” care de fapt ascunde zeci de sentimente contradictorii  ce coexistă tumultuos în interiorul nostru. Suntem atât de siguri că ceilalți nu le vor înțelege sau le vor interpreta greșit, încât alegem să ne camuflăm în noi înșine.

Cel mai probabil, în spatele acestui banal  ,,Nu am nimic. Sunt bine…”  se ascunde un om puternic, care a învățat să fie autodidact și să lupte singur, fără să aibă așteptări de la nimeni, pentru că cei din jur au reușit, în majoritatea cazurilor, doar să-i distrugă speranțele și să-l dezamăgească.

Adesea trecem prin greutăți cărora simțim că nu putem să le facem față  sau prin drame sufletești care ne vor urmări inconștient toată viața. Așa că, pentru a fi stăpân pe tine însuți/însăți, dar și pe situație, trebuie să te autocunoști. Și să fii tolerant, respectiv înțelegător: nu ești perfect, e normal să greșești sau în anumite momente, să cedezi. Ești om. Suntem oameni.

Dar, cine să ne înțeleagă, când mici măcar noi nu suntem capabili să ne înțelegem? Cine să ne îndrume când nici măcar noi nu suntem în stare să găsim un drum mai bun? În cine să ne încredem, când ne-am pierdut încrederea în cei dragi, dar mai ales, în noi înșine? Sunt atâtea întrebări la care nu vom găsi răspuns, atâtea probleme care par făra rezolvare, de aceea ne limităm la un generic ,,Sunt bine…”.

Nu din comoditatea de a explica stările prin care trecem, ci pentru că nu vrem să fim răniți și mai tare de oamenii pe care-i iubim, pe care îi respectăm. Și…preferăm singuratatea. Singurătatea aceea a sentimentelor care sapă șanțuri adânci în suflet dacă nu sunt împărtășite. Însă, mergem înainte și susținem că suntem bine chiar și atunci cand nu suntem.

Hrisca Nicoleta-Ancuța

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*