Furtună printre clinchete

"în Texte/Poezie și literatură" by
M-ai zărit în clinchetul paharelor de șampanie,
În strălucirea luminilor ce ne înconjurau.
Mi-ai distins silueta în umbrele figurilor ce dansau pretutindeni
Și ai crezut în zâmbetul meu de femeie fericită.
M-ai vrut în brațele tale, deși n-ai știut în ce te bagi cu-adevărat.
M-ai privit, m-ai strâns, m-ai trăit.
Te-am cuprins. Ți-am strâns părul în palmele mele transpirate de atâta viață.
M-am lăsat sărutată doar pentru a mă bucura de iminența unei proximități care
Din două bătăi de-aripi de fluture s-a transformat într-o furtună acerbă pe care,
Nu am știut nicicum să o privesc, dar am ales să mă descalț de frici.
Să dau trecutul de pe mine jos, precum o haină învechită.
Mi-am aruncat până și-umbrela ce o purtam cu mine peste tot
Și am ales să stau dreaptă în fața norilor ce se formau în jurul meu.
Am deschis ochii larg, mi-am întins brațele ca pentr-un salt în gol,
Apoi am lăsat ploaia și gemetele vântului să mă cuprindă.
Știu că mi-ai zărit ochii pe vreme de furtună, dar nu știu dacă te-au înspăimântat.
Cert e că mâna ta încă-atârnă greu deasupra umerilor mei;
Și umerii mă dor, dar eu sunt omul care dă cu durerea de pământ.
M-ai zărit într-un moment în care în interiorul meu urlau himere,
Dar, darling, nu ți-am cerut nicicând să le-mblânzești fiindcă
Te-ai confunda prea mult cu-ntunecimea care există-n mine.
 
 
 
 
 
 

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*