Ți-am dat tot ție,
Pentru că tu ai fost
Și ești parte din mine;
Eu doar te-am completat cu alte părți.
Ție ți-am pus în față lacrimi,
Ți-am arătat cât pot fi de femeie;
M-am clătinat bolnavă de orgoliu
Pe niște tocuri un pic prea înalte
Și am căzut ca un copil în ale tale brațe.
Și ca un copil plâng
Și nu mă poți opri
Și nu mă pot opri,
Fiindcă durerea nu cunoaște limite;
Și nu-s capabilă să o opresc
Și nu-s capabilă să te iubesc
Pentru că eu sunt fărâme
Și mă reconstruiesc așa de greu,
Dar tu ești tot ce vreau.
Tu ești rațiunea mea
Și nebunia.
Tu ești dezastrul, liniștea
Și poezia.