Scriitoarea Ana Dragu: apel la bunătate și empatie! Vrei să ajuți? 

0
27 views

,,Donează 4 euro trimițând cuvântul TERAPIE la 8847 

Acesta este mesajul Anei Dragu pe contul său de Facebook. Scriitoarea  luptă de 12 ani ca autismul să nu mai fie văzut ca un motiv de a ignora sau ataca, și ca persoanele cu această afecțiune să aibă dreptul la o viață cât mai normală. În condițiile în care efortul statului de  a ajuta aceste persoane este 0, se dă inevitabil o luptă de supraviețuire. De multe ori terapia prin care copilul trebuie să treacă ZILNIC nu este decontată de către stat, iar părinții se află în situații limită, deoarece aceștia, pe lângă taxele foarte mari, mai trebuie și să fie în permanență lângă copil.

Centrul de Resurse și Referință în Autism ,,Micul Prinț” Bistrița, înființat de Ana Dragu în 2011, oferă terapie unor zeci de copii. Copii care sunt zâmbăreți, bine dispuși, iubitori și fără prejudecăți. Am avut ocazia să particip personal la o terapie de grup la ,,Micul Prinț”, iar experiența m-a lăsat definitiv schimbat. Cu ei puteam să zâmbesc, puteam să îmi dau frâu liber imaginației și puteam să fiu o versiune mai bună a mea. Lor nu le pasă cum arăți, ce faci, cum te îmbraci. Vor un singur lucru: să îi înțelegi.

Ar fi o cruzime ca lipsa de empatie față de acești copii sau ignoranța să împiedice strângerea de fonduri a centrului. Așa cum atrage atenția Ana Dragu, autismul reprezintă, la urma urmei, o diferență neuronală care e taxată prea mult în societate și pe care ar fi păcat să nu o sprijinim cum putem.

,,Cum putem fi siguri că ne situăm în aceeași lume perceptorială/socială, cînd reprezentările noastre despre ea sunt atât de diferite? Vedem, auzim, simţim exact aceleași lucruri? Dacă cineva ar răspunde cu un „da“ hotărât, iluzia i-ar fi spulberată la capătul primei ore petrecute în preajma unei ființe cu autism.

La prima vedere, versiunea noastră perceptorială este corectă, şi a lor este greşită. Terapeuţii care încearcă să alinieze lumile de dragul acestor fiinţe ar trebui, pe tot parcursul acestui demers, să păstreze în minte faptul că persoanele cu autism nu se pot împiedica să vadă-audă-simtă „versiunea greşită“ şi că nici măcar nu ştiu că văd şi aud ceva greşit. Aşa că termenul potrivit ar fi „mult diferită“. În inocenţa asta constă, la capătul zilei, o mare parte din frumuseţea lor. “