Cât dor poate duce omul?
Câtă durere poate îndura un suflet ?
Oh, iubire… Dulce amar…
Ce sufletul îl sfâși, fără habar.
Treci de la agonie, la extaz
Fără să faci nici un pas,
Chinuiești sufletul neîncetat
Și nu te simți vinovat.
Ia spune-mi,
Te mulțumești doar cu fărâmi?
Bucăți din inimi sfâșiate,
Ce nu vor mai fi unite.
Atât de puține lucruri ce contează cu adevărat…
Cum poate fi iubirea și virtute și păcat?
Ohh tu, dulce chin,
Cum poți fi și miere și venin?