Lasă-mă să cred

"în Poezie și literatură/Texte" by

lasă-mă să-mi mai torn un pahar cu vin roșu,

n-am nevoie de luciditate ca să iubesc,
lasă-mă să cânt versuri aleatorii,

din piese ce să-mi răscolească trecutul,
să simt ce-i aia suferință, să simt ce-a fost și nu mai e.
eram protagonista gonită din propriul film,

speranța ultimului eșec,
eram lacrima vărsată din ochii albaștri,

eram eu, eram un simplu eu.
acum privesc o altă față, un chip străin de-a nimănui,

oglinda mi-era ultima speranță,

nu mă recunosc, cred c-am pierit.
lasă-mă aici să fiu umbră, ca să străbat necontenit,
lasă-mă să cred că-n întuneric, voi găsi cândva un răsărit.

 

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*