Pe când eram o operă de artă- Eric Emmanuel Schmitt

"în Cărți & Filme/De citit" "de POV21"

O după amiază caldă și ploioasă de mai, acesta a fost cadrul propice care m-a îndemnat să îmi plimb degetele prin bibliotecă și să mă opresc la cartea scrisă de unul dintre autorii mei favoriți, ,,Pe când eram o operă de artă”, un titlu pe care, pripit și eronat l-am scos din context și mi-a părut ilogic sau paradoxal. M-am gândit inițial la un text științific ușor stilizat, poate o autobiografie a Giocondei sau o descriere artistică a unui tablou celebru, biografia unui artist renumit sau efectiv o descriere ludică și foarte dinamică a vreunui obiect dintr-o casă oarecare, asemănător lucrurilor vorbitoare din ,,Frumoasa și bestia”.

,,Mi-am ratat întotdeauna sinuciderile”

Aceasta este mărturia cu care debutează romanul și care, cel puțin în cazul meu a lăsat loc de cinism și m-a făcut să mă îndepărtez de clasica vorbă: ,,nu judeca dacă nu vrei să fii judecat”. Simpla propoziție înglobează o mulțime de posibilități de interpretare în funcție de caracterul și convingerile persoanei care încearcă să-i descopere semnificația… . Un acte de egoism, ar spune unii, o urmare mult prea dură a lașității, o resemnare ce se materializează sau un gest ce denotă curajul, ar susține alții.

,,Există o mulțime de oameni ca mine pe lume, fără forță, inteligență, frumusețe sau noroc, dar din nefericire, spre deosebire de ei, eu sunt conștient de asta. N-am primit nici unul dintre aceste daruri, în afară de luciditate. Să-mi ratez viața, mai treacă-meargă… dar să-mi ratez și sinuciderile! Mi-e rușine cu mine.”

,,Viața am primit-o ca atare, dar moartea, moartea o să mi-o ofer singur.”

De fapt, hotărârea disperată este un amestec de sentimente de inferioritate, inutilitate, neputință și exagerare distructivă a protagonistului, o decizie care ia naștere alimentată fiind de eșecurile anterioare dizolvate în propozițiile spuse de acesta, pe cât de simple, pe atât de dureroase. Aflat chiar pe marginea prăpastiei în care protagonistul își pusese încrederea că-i va transforma simpla tentativă într-un act verosimil  care-i va îndeplini dorința și-i va plasa pe apropiații săi într-un coșmar. Aici a intervenit și întrebarea mea: dacă totul se sfârșește aici, ce se mai relatează în restul romanului?

Răspunsul a venit prompt pentru că, pe când se pregătea să facă saltul ,,salvator”, intervine un alt personaj, Zeus Peter Lama care, îi cere, fără nicio altă introducere, 24 de ore ca să-l convingă că merită să trăiască. Lovindu-se de un refuz care era de așteptat, acesta reușește în cele din urmă să îl determine să îl urmeze la el acasă cu condiția că va fi dus înapoi în ziua următoare dacă hotărârea-i va rămâne neschimbată.

Odată cu acceptul tânărului încă nehotărât, pornesc spre vila luxoasă, dar ciudată a lui Zeus Peter Lama care se dovedește a fi un un arist renumit, cu un trecut inedit, un prezent neobșnuit și niște pasiuni și convingeri ciudate… . Nu după mult timp, protagonistul se deprinde cu traiul din casa sculptorului, iar viața i se schimbă radical. Acesta este supus unor procese șocante care îi promit notorietate-n viitor, însă nu fără a plăti tributul suferinței fizice și psihice (obligația de a se vedea mort chiar dacă trăia sau schimbarea numelui). Supliciul este generat întru totul de contrastul dintre calitatea aparentă: cea de manechin, obiect, exponat și cea adevărată: om cu rațiune, sentimente, dorințe și grai; un contrastce-i va încurca planurile lui Zeus Peter Lama…

Cartea mi-a plăcut enorm și a devenit una dintre recomandările de lectură pe care aș face-o oricui. Îmbină armonios posibilitatea de analiză psihologică, aprofundarea științifică superficială ce se împletesc cu dragostea și familia, motive prezente, de asemenea în roman. Este cartea care m-a făcut să realizez că un palat poate arăta bine în exterior, însă poți găsi în interior ruine… .

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu'' clasa a X-a, profil filologie, pasionată de literatură, limbi străine, teatru și tot ce înseamnă artă. Dornică să încerc cât mai multe activități prin care să mă descopăr pe mine însămi și să cunosc cât mai mulți oameni.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*