După ale tale cuvinte
m-am lăsat purtat
în noapte.
Alung stele…
caut al tău zâmbet
după ele.

 

Orb în cuget,
dar toate au trecut…
Scârbit de ezitare,
toate
trebuie să treacă
precum toamna e prea-mult
așteptată…
Sub lungi fire ale părului tău,
ca și ale ei frunze purtate-n vânt.
Lin, încet
și cu o privire inocentă
m-ai dus
departe de orice vină.

 

 

Regăsit…
în centrul unui vârtej
fără cale de evadare.
Mi-ai făcut cu pași mărunți,
cele mai frumoase zile
fără soare.

Articolul precedentInterviu cu Andra Gogan: ,,Stricați o generație” a aprins comunitatea online românească
Articolul următorSnatch (2000)
„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.