Chin abstract

"în Texte/Poezie și literatură" by

Mă foiesc continuu în patul tare, împânzit de spini camuflați în așternuturile moi și ademenitoare. Ochii-mi sunt ațintiți perpendicular pe tavanul tenebros cu care mă lupt acerb ca să-i disting fisurile fine făcute cândva, demult tot de ochii mei brăzdați de vene roșii… S-au imprimat, dar alb-negru. Pleoapele mele obosite se apropie, se ating, apoi, trezite parcă de un simțământ straniu, se îndepărtează iarăși una de cealaltă și-mi părăsesc corpul. Refuză să-i mai îngăduie întregului meu (fizic și psihic) o oră eternă de pătrundere în universul oniric, un loc perfect, proiectat, construit, întreținut, distrus și refăcut de mine.

Sub pat, îi simt respirația rece, rapidă, emanată de sângele de mort ce-i curgea prin venele încă vii. Luciul pielii sale îmi oglindește perfect sufletul, ca o oglindă pe care nu o privesc și totuși, mă reflect în ea inexplicabil. Mii și mii de bucăți de argint glasat împreunate de șanțuri negre și superficiale creează patinoarul coșmarului meu. Solzii lui rigizi mă caută, vor să mă chinuie , să-mi arate din nou, pe mii de ecrane subdimensionate imagini cu tablouri de colecție din muzeul durerii din interiorul meu…Mi-e frică, încerc să fug, să nu le mai privesc , să le uit, să le sparg sau să le înlocuiesc…Nici măcar nu știu pe unde pătrunde lumina necesară reflectării, e întuneric absolut, perpetuu. În amestecul de iluzii, frici și mustrări de conștiință, corpul meu devine o gazdă neprimitoare a lăuntricului. Țesuturile, care nu mai sunt inervate de mult timp, sunt de consistența gelatinei, se lasă modelate de chiriașul lor distructiv.

Mâna îmi cade inconștient atingând instinctiv marginea patului, iar atunci, el își lipește limba subțire, paradoxal încălzită de cerneala roșie ce-i curgea prin vene, de degetul meu rece. Mă îngheață, mă înfioară, mă stoarce de orice dorință această atingere…Îndreptându-mi ochii, dacă-i mai pot numi astfel, spre podea, zăresc două mărgele cernite, uscate, umede doar de ură și dispreț. Mă amenință și mă terorizează. Mi-a observat repulsia și acum se târăște satisfăcut pe marginea patului modelându-se întocmai după curburile decorative ale obiectului destinat, în mod normal, odihnei, reculegerii. Mi se încolăcește în jurul mâinii și o transformă într-un sloi de gheață, topit doar de focul prea arzător ce-mi mutileză sufletul treptat. Își lipește limba de cotul meu, iar acesta rămâne imobil, apoi începe să emită un sunet fin, abia sesizabil în cameră, însă dur, asurzitor, cu rezonanță și ecou în sufletul meu. ,,Ssss” se aude cu urechile minții , însă cu cele nevăzute descifrez numai reproșuri, amenințări , batjocură. Îmi atinge umărul cu capul, apoi, subit, își infige colții neiertători în carnea mea traumatizată.

Simt cum veninul ia victorios locul sângelui și-i urmează supus drumul spre inimă. Inima o ia razna inundată fiind de licoarea străină, mortală. Cred că nu mă mai aflu în lumea de dinainte, ceva mă face să cred că am trect în neființă, e o senzație nepământeană, însă mă simt aproape ca înainte…încă gândesc, simt durerea, suferința și vinovăția.

Zorile se revarsă nepăsătoare strecurându-se, fără a întreba, pe ochiul de sticlă ce străpunge indiferent peretele rigid al odăii. Mă aflu tot aici. Confuză, indusă în eroare, caut sșarpele sau măcar o dâră lucioasă lăsată de corpul lui uleios, dar nu e nicăieri, a dispărut după numai o oră de la mușcătura ce credeam că-mi fusese fatală. Dar ce fac? Șarpele acesta apare în fiecare nospte și dispare odată cu lumina. Măcar de-ar fi unul rea, pe care să-l pot omorî și arunca depart, însă el este o himeră, este abstract și sălășluiețte etern în mintea mea, se hrănește cu întuneric este ucis de lumină și reînvie mereu. Se hrănește cu cu vinovăția mea și-mi bea durerea, căci amintirile urâte de asta au nevoie ca să supraviețuiască încercărilor zadarnice de a le alunga…

 

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu'' clasa a X-a, profil filologie, pasionată de literatură, limbi străine, teatru și tot ce înseamnă artă. Dornică să încerc cât mai multe activități prin care să mă descopăr pe mine însămi și să cunosc cât mai mulți oameni.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*