M-am regăsit… tu ce mai aștepți?

"în Psihologie & Relații" by

„Fericirea nu este o chestiune de intensitate, ci de echilibru, ordine, ritm şi armonie.”

Cu siguranță cel mai potrivit lucru în viața unei persoane este să se vadă la nivelul pe care și-a dorit să-l atingă, însă ceea ce aduce cu adevărat un sentiment de împlinire este doar faptul că reușita, în adevăratul sens al cuvântului, este momentul când depășești toate limitele pe care ți le-ai impus odată și acționezi cu raționament în ceea ce crezi, susții și afirmi.

Pasul spre echilibru nu este definit precum o balanță… . În opinia mea, echilibru trebuie să facă o legatură între conștient, subconștient și inconștient. Dificultatea se regăsește când sentimentele preiau controlul, iar rațiunea ajunge în contradicție cu emoția. Cel mai des ne consumăm pe cei din jur, inserăm revolte și, ce e cel mai grav, este că în cele din urmă ne găsim minusuri ce nu aduc optimism, ci pesimism. Pesimismul în noi ca ființă, ca și om, ca și persoană sugerează un disconfort, nu putem să justificăm o atitudine de dezechilibrare, cel mai probabil persoana din punct de vedere emoțional poate reuși să-și stăpânească propria „creație” fără a da greș. O motivație o are însăși gândirea; a gândi este centrul de unde pornește toată acțiunea, fie ea una pozitivă sau negativă. Din păcate trăim cu iluzia că nu ne poate spune nimeni ce să facem, cum să facem și când să facem. Absurd poate părea și faptul că mediul în care trăim ne influențează să luăm decizii total diversificate, opiniile proprii devin și a celor din jur și frica de a spune un cuvânt doar fiindcă consideri că vei fi privit altfel, va costa în viitor afectându-te în primul rând pe tine. Cu siguranță, nu ne-am născut pentru a gândi la fel, dar ajungând la un comun acord poate genera o gândire asemănătoare, dar nu identică.

Nu-ți ascunde identitatea doar pentru că ești diferit, a fi diferit cu opinia ta argumentată este ceva special, nu diferit întru’ totul. Valoarea, sensul și puterea ți-o creezi experimentând mental; din punctul meu de vedere, este de ajuns doar să privești, să analizezi, iar mai apoi să tragi o concluzie. Încet-încet vei găsi o definiție proprie – bineînțeles că schimbarea de la o vârstă la alta te face să te descoperi și mai intens – dar pentru a evolua în ceva constructiv trebuie să compari:  nu o comparație între tine și altcineva, ci o comparație între tine și propria persoană de odinioară… . Reușești? Care e scopul tău și ce dorești să creezi ? Interogațiile retorice puse în interiorul tău nu reprezintă un caz de nebunie, ci un exercițiu ce în final nu-l regreți. Încearcă!

Descopără-te, nu-i târziu ! Fă-o în ritmul tău, cu aceeași intensitate, într-o ordine potrivită pentru a crea armonia, ok?

Privește evoluția ta de până acum, nu da vina pe alții, sunt sigură că ești destul de matur/ă să înveți din propriile greșeli… . Viața este prea scurtă ca să lăsăm orgoliul mai presus de ceea ce avem nevoie și probabil, inconștient, ne înfruntăm și cu sinele, lupta interioară nu ne face stăpâni în nici măcar o situație, înfrutând temerile și a cunoaște avatarul cu plusurile și minusurile acestuia, va învinge, îți garantez! Ce-ți poate aduce un moment de satisfacție, unde și de ce ai trăit până acum, ce vei face în continuare? Ei bine, e timpul să ne creăm un scop, e timpul să ne cunoaștem și să ne definim cu ceea ce ne place; da, e vremea să ne acceptăm, hai să nu o lăsăm pe „mai târziu”.

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*