Paralel

"în Texte/Poezie și literatură" by
Timp de citit: < 1 minut

Odată cu zilele pierdute

Sub bolta frunzelor prea multe.

Pe cărările întortocheate,

În memoria momentelor uitate.

 

Încep prin a cere…

 

Inimii o ultimă plăcere,

Doar când îi vine să zbiere,

Să afle puțină putere

Și să simtă mai multă durere.

 

Lacrimilor să se risipească,

În jurul nostru să se încălzească,

Culorilor să se trezească

Și zidurilor să pălească…

 

Stelelor să lumineze a miere,

Cu a lor raze în cădere,

Venin cu tot ce se cere,

Sub norii ploilor mizere.

 

Doar în gânduri se mai revarsă

Zâmbetul de pe o față stoarsă,

Pierdută, calea se lasă întoarsă,

Treapta fiind abruptă, prea joasă.

 

Fără alte cuvinte…

 

Așteptând risipirea mândriei,

Inima asemenea unei scrumiere

Dorește a da glas bucuriei,

Pentru mult-așteptata revedere.

 

Pentru ultima dată, ne-am lăsat pași

Printre frunze ca-ntrun frumos mulaj

După o simplă amintire…

Dispărută, răcătind pe o cărare pustie.

 

Foto: Bel Nistor

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*