Aşa cum…

"în Texte/Poezie și literatură" by

Aşa cum artistul

prin propria creație

îşi caută bucurie sau alinare.

Amarul îl stinge cu alcool

și după multe lacrimi, amăgirea

din renegare

dispare….

Aşa cum fumul învăluie plămânii,

sub Lună au ajuns lătrând

toți, ca și câinii.

 

Arhitectul caută idealul.

Avuție și durabilitate,

în lipsa gândurilor

purtate de valuri.

Așa cum

în mijlocul oricărei zile,

învăluit de praf și sudoare

prin sclavie, ostenit de dragul

creației ireale,

dar umane.

 

Aşa cum din iubire, indica…

Deschidere,

dreptul la lirică,

prin creație

ludică,

eternă, morbidă

 

dar fragilă.

Sobru, negru

după un strop gri.

Un verde difuz și în fața ochilor

valuri albastre

și sub o boltă întunecată,

printre aburi,

în mireasma fumului gros,

asemenea tuturor,

timpul

trece fără rost.

 

Precum cel mai frumos tablou

e inundat de culori scumpe,

Cel mai adânc vers…

Cele mai dureroase

gânduri şi cuvinte,

inexplicabil puse şi lent spuse.

Confuz cititie, retrăite…

 

Aşa cum

în lipsa unui falnic imperiu,

au apărut mii

de cuvinte nerostite,

de prea-puțini resimțite…

În memoria tuturor celor

în declin,

în regret.

 

Aşa cum prin uitare

a fost găsit,

ca niciodată.

Aşa cum printre cele mai grotești

idei, mucegăite, păfuite și

cu pulbere de oroare.

Lăsând, ca în prima zi,

în urma ei

frumusețe…

care doare.

 

Și pentru o clipă de nemurire,

dorită în gândire,

răsărită în amintire…

Distrusă de viață,

înclinată spre pieire,

Înecată în taina,

scurtei eternități

a vieții, rece.

Aşa cum încă moare.

 

Aşa cum puțin câte puțin

cu fiecare cuvânt…

Imprimat,

trăgând

prin suflet,

cu greu de răni,

cele mai impunătoare…

 

Privind prin capătul sticlei.

De pe cea mai înaltă

și abruptă lamă,

dus

cu totul…

Aşa cum încă aştept rouă,

raze doar de toamnă.

Să ardă totul, cât mai poate

până ne îngroapă în alb

cel mai frumos anotimp

pentru mister, inocență,

prin sinceritate…

puritate.

 

Iar…

Aşa cum

privirea se înclină,

se întoarce

după fiecare suflare.

 

Tot așa

îl cheamă de nenumărate ori

cerându-i ore din viață.

Spunându-i că e totul,

ceea ce-şi dorește,

o petală

a celei mai frumoasă floare.

Aşa cum îndoiala, confuzia

în timp se simte.

Aşa cum creația nu-i moare,

dar se tot întreabă

unde a ajuns.

Rătăcită printre prea multe

gânduri şterse…

Aşa cum se teme

că va fi uitată,

că nu va mai avea nicio valoare

precum fiecare rază înțepătoare

şi arzătoare de soare.

 

Și aşa cum se sfârșește,

fiecare rând, aduce altul

către uitare.

Tot aşa

prin puține

sau prea multe cuvinte

frumoase,

murdare,

arta respiră prin ele…

Nu moare!

 

 

 

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*