Trăiri la lumina unui felinar

"în Texte/Poezie și literatură" by

Sub lumina unui felinar de sticlă spartă am cunoscut Universul,

mii de cioburi cu mii de povești risipite pe cimentul umed al nopții, bizar,

era momentul nocturn în care te-am cunoscut pe tine.
Tăcuți ca de fiecare dată, sfâșiindu-ne doar din priviri,

am ales să te cuprind, ți-ai culcat fața pe umărul meu câteva secunde,

mi-am ridicat capul spre tine, căutându-ți fruntea, pomeții obrajilor,

pleoapele, comisura buzelor, atingându-le ușor, fără apăsare…

chiar acolo, unde doar stelele și luna ne erau martori,

pitiți de orice fel de mișcare, doar noi, vechii noi…
M-am desprins rapid, târându-mi picioarele înspre direcția opusă,

nu mai reprezentam un întreg, te-am lăsat sub felinarul „nostru”,

tu, de data aceasta având povestea ta, ca și-a ciobului risipit pe cimentul umed al nopții.

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*