Cânepa în comuna Rodna se cultivă după mai bine de două decenii datorită lui Iosif Ciunterei

0
120 views

În zilele noastre nu mai întâlnim persoane dedicate cultivării cânepii – curios lucru, fiindcă  este interzisă prin lege, dar nu în întregime. Cu toate acestea, Iosif Ciunterei tânărul pasionat de etnologie, antropologie culturală și folclor a studiat  legislația cu foarte mare atenție, găsind într-un final o portiță salvatoare ce i-a permis să obțină autorizațiile necesare, iar astfel  și-a propus un proiect deosebit de ambițios în comuna Rodna, Bistrița-Năsăud. Este vorba de realizarea unui film artistic menit să readucă în prim-plan o cultură ce astăzi nu se mai practică; filmul va avea o durată de 25-30 de minute și va cuprinde  procesele de semănare, culegere și prelucrare a cânepii.

Fiind o persoană caldă și binevoitoare, Iosif Ciunterei a oferit un interviu în exclusivitate pentru revista POV21.

Î: Vreau să îmi dezvălui cum a pornit toată ideea aceasta îndrăzneață, care sunt sigură că pe viitor va fi un reper important pentru generațiile următoare?

R: În urmă cu trei ani de zile, am cultivat la Cluj o suprafață de trei ari de cânepă. Am reușit acolo să fac un material etnografic, dar datorită  conjuncturilor de la vremea respectivă, proiectul nu a ieșit așa cum mi-am dorit;  mi-am dorit un proiect orientat înspre partea etnografică, etnologică, care să mă reprezinte pe mine. Atunci a fost o primă încercare,  dar am ajuns să cred că înainte de a te apuca de cânepă, trebuie să o cunoști. Iar eu de-abia în urmă cu trei ani de zile am început să cunosc cânepa. Am studiat prin vatra satului, pe la oamenii din satele învecinate și anul acesta mi-am peopus să fac un material etnografic care să mă reprezinte, mai precis să îmi pună în lumină meseria de etnolog folclorist.

Filmul care va ieși anul aceste se bazează  pe o poveste din cartea „Datoria de om” scrisă de Alexandru Uiuiu, unde am găsit un subcapitol intitulat „Satul de cânepă”. Filmul respectiv va purta exact aceeași denumire. Ca să nu devină plictisitor pentru public, adică o simplă narare pe niște imagini, am intercalat cu o hore a cânepii, pe care am găsit-o în satul Budurleni din județul Bistrița-Năsăud acum doi ani, care datează de pe vremea Primului Război Mondial. Am modificat-o și am adaptat-o situației noastre și împreună cu Alina Ceuca, am înregistrat horea respectivă, iar povestea din film va fi intercalată cu aceasta.

Î: Ți-a fost dificil să învingi sistemul?

R: Da. În general, e dificil să învingi sistemul dacă nu ai pe cineva care să te ajute, să fie acolo, când ai nevoie de o explicație care poate fi de foarte multe ori decisivă sau dacă nu înțelegi chiar tu articolele din legislație. La ora actuală, în legislația românească problema e că nu se face diferența între cannabissativa (cânepa românească) și cannabis indica (tip drog). Și dacă s-ar cultiva cânepă indiană în câmp deschis la noi, tot nu ar atinge apogeul pentru a extrage drogul din ea. De exemplu, din cannabissativa trebuie să cultivi undeva la 10 hectare în condiții de temperatură, umiditate și climă pentru a obține un gram de drog.

Î: Cât de greu a fost până să vezi cânepa crescând?

R: Pot să recunosc faptul că a fost mai greu acum 3 ani de zile, când domnii din Direcția Agricolă nu cunoșteau suficient de bine legislația românească, iar eu am fost nevoit să stau alături de ei, am studiat legea, pentru a găsi un mod legal posibil de a cultiva cânepa. Studiam legislația care permitea cultivarea cânepii; la ora actuală în România cânepa e interzisă, dar nu în totalitate. Da, se poate cultiva cânepă românească în anumite condiții legislative.

Nu s-a mai cultivat cânepă în România de aproape două decenii, lucru pe care trebuie să îl înțelegem din pricina unor factori precum globalizarea, modernismul etc. Anul acesta a fost mai simplu, dar nu cu mult mai simplu, deoarece am fost nevoit să bat pe la anumite uși ale statului, pentru a obține autorizații. Într-un final, am obținut autorizația pe care mi-o doream după 2-3 săptămâni, apoi am început să adun actele necesare. Iată că, încet-încet am ajuns și la etapa de cultivare a cânepii.

Î: Te-a susținut cineva în proiectul care este în curs de derulare? Sau ai ajuns să reușești prin forțe proprii?

R: În primul rând susținerea a venit de-aici, din partea oamenilor din comuna Rodna și a primarului. Apoi mai sunt cameramanii de la Alba, familia Simili care mă ajută, iar restul din resurse proprii.

Î: Cum de ai ales tocmai comuna Rodna?

R: Am vrut să mă duc într-o zonă de munte, cât mai pitorească, o zonă în care cânepa se cultiva și se prelucra mult mai greu decât în zona de câmpie. În zona de câmpie ea a apărut încă din anii `95, mai precis atunci au apărut și utilajele necesare. Eu am ales o comună tocmai ca să pot prelucra cânepa în sistem gospodăresc, adică asemenea bătrânilor de odinioară.

Î: În ce etapă este proiectul acum?

R: Momentan am ajuns la etapa de cultivare; urmează să fie lăsată cânepa aproximativ două săptămâni să se usuce, după care va fi băgată în apă la topit, unde o să stea iar două săptămâni, până când se va desprinde fibra de pe partea lemnoasă. Pe urmă va fi uscată. Următoarele etape sunt: partea de melințat, regilat, tors, țesut – până la cămașă. Intenționăm să filmăm toate aceste etape; din păcate, în film nu le vom putea cuprinde foarte detaliat, cu toate că din punct de vedere etnologic așa ar fi normal, să surprind în amănunt fiecare etapă. Eu intenționez ca filmul să aibă o durată cuprinsă între 25-30 de minute.

Î: Crezi că ar trebui să readucem vechile tradiții în vizorul societății actuale?

R: La ora actuală am ajuns să ne dorim numai să arhivăm ceea ce a fost. Eu cred că acesta e rolul meu, rostul meu. Este absurd  să reînviem tradițiile; mai degrabă trebuie să aducem la cunoștință oamenilor din ziua de astăzi, lucrurile care au fost în trecut. În primul rând să învățăm noi cine suntem din trecutul nostru. Și cel mai important – să ne păstrăm identitatea.

Î: Cum ai găsit personajele pentru film?

R: Personajele le-am găsit cu ajutorul domnului primar. Venind pentru câteva zile la Rodna, ne-am perindat din casă în casă și am făcut o listă. Pe urmă am filmat fiecare personaj în parte, și am încercat să ne dăm seama cam ce rol ar putea îndeplini fiecare. E un film artistic, un film regizat, însă cu toate acestea e greu, acum, să se înfăptuiască una ca asta: oamenii să pună cânepă și să o cultive, apoi să o prelucrez așa cum s-a prelucrat odată.

Î: În momentul când ți-ai planificat acest proiect, ți-ai propus o dată de finalizare?

R: O dată fixă nu, dar mă aștept să îl termin până la sfârșitul lunii septembrie. Îmi propun să fac o lansare frumoasă aici, în sat; până la urmă nu e filmul meu, ci e al satului. Tot ce fac, fac pentru județul Bistrița-Năsăud și pentru satele prin care umblu. Tocmai de aceea vreau să fac o lansare și să dau oamenilor ceea ce am luat de la ei.

Î: După proiectul acesta, te mai gândești la altul?

R: Da, am foarte multe proiecte în plan, dar e destul de greu – mai ales financiar, sunt niște costuri imense. În momentul în care nu ai sprijin financiar din partea unor instituții sau din partea domnilor primari, automat e mai dificil. Spre exemplu proiectul pe care l-am realizat la Rodna a presupus investiții serioase, iar din partea instituțiilor implicarea e prea puțină. Nu se investește în cercetare, nu se investește în film documentar, sincer îmi pare rău de acest lucru.

Î: Domnul primar Tinuț Grapini te-a susținut financiar?

R: M-a susținut cu o parte din costuri; m-a mai susținut scriitorul Robert Clask din America și doamna Git Skoglung din Suedia care este preocupată de cercetarea părții textile.  Aceștia m-au ajutat cu o parte din costurile cameramanilor. Restul, pe cont propriu.

Pentru Iosif Ciunterei acest proiect are o însemnătate deosebită, prin faptul că  readuce o mică parte din tradițiile trecute în vizorul societății actuale, ceea ce contribuie la o mai bună cunoaștere a propriei  identități naționale. Pe lângă aceasta, el dorește să restituie  sătenilor, prin prisma filmului său, ceea ce a preluat din cultul lor –  de la informații absolut indispensabile în realizarea proiectului și, nu în ultimul rând, până la ajutorul moral și material ce i-a fost acordat.

 

Bontaș Gina

Diana Fiscutean