Mă faci nebun și
scrâșnești din dinți,
iar eu ca un nebun,
îți zâmbesc.

Nu știi tu oare
ca doar nebunii iubesc?
Și nu știi tu oare,
ca numai nebunii nu se opresc?
Mă simt flatat…
Cum? Eu, nebun?
Cine ar fi zis ca am reușit
sa înnebunesc?
Nebunii cred în frumos
și nu se neliniștesc.
Nebunii nu se pierd
caci sunt mereu unde trebuie să fie.
Nebunii nu știu ce se întâmplă
în jurul lor,
Caci tot ce e în interior,
ei văd și fac și-n exterior!

Nebunii, nebunii…
cum mai trăiesc ei,
cum  mai zâmbesc,
cum mai iubesc…
Bine! Pentru tine,
Sunt nebun!