Resemnare

"în Texte/Poezie și literatură" by

Sentimentele mele au devenit confuze
La totul căutând doar niște scuze,
Neștiind direcția potrivită,
Sufletul mi-e invadat de frică.

Până și luna îmi aude suspinul
Când îmi vede ieșind din suflet doar chinul,
Inima îmi bate tot mai tare
Când o întreb: De ce încă doare ?

Clipele parcă nu se mai termină
Întrebările nu întârzie să vină
Este noapte, oare tu nu vezi?
Natura nu te îndeamnă să visezi ?

Îl iubesti și șii bine ce zic!
Deși crezi că nu mai contează nimic,
Cât de mult încerci să te împotrivești
Și totuși simți că n-ai să reușești .

Speranța moare ultima
Ți-a șoptit într-o bună zi cineva,
De aia continui tu aprig să lupți?
Tot întunericul singură să-l înfrunți?”

Sunt puternică și știu bine ce zic,
Mă afund în abis dar tot mă ridic
Lovesc în neant cu mâinile goale
Să mă ridic spre cer tot mai tare.

Toți știu că despre tine vorbesc,
Deși am tot încercat să mă feresc
Să ascund întregul meu Univers
De ochii ce atent tristețea-mi privesc .

Ajutorul în priviri străine am căutat,
Putere am cerut și putere mi s-a dat,
Însă sunt clipe în care dureros meditez
Spre tot ce a fost vis cu dorința să visez.

Eu lupt și lupt și lupt mai tare
Tu amesteci venin cu vorbe letale,
Eu arunc săgeți în privirile goale
Tu continui să taci deși știi că ne doare.

În final rămânem feriți de realitate
Dansând un vals cu o crudă singurătate
Zâmbind sper cer cu roua închinătoare
Ce putea sa fie pe culmi înălțătoare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*