Interviu Gelu Vlașin: ambasadorul poeziei românești la Madrid

0
154 views

Gelu Vlașin este un poet și scriitor din Telciu, Bistrița-Năsăud, care locuiește acum în Madrid, împreună cu copiii și soția sa, Cristina Vlașin, o cântăreață senzațională de jazz, al cărei interviu îl puteți citi aici. Gelu Vlașin este mare iubitor de artă și de frumos, dar vă veți da seama de asta din felul în care a răspuns la întrebări.  A fost decorat de Președintele României, primind Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.  De asemenea,  a fost desemnat Cetățean de Onoare al localității sale: Telciu; dar mai face parte și din Asociația Scriitorilor din Spania. Este o persoană extraordinară, preocupată de cultură și de oameni; și mă bucur că am avut șansa să discutăm în cadrul unui interviu.

 

Î: Sunteți poet și scriitor. Ce trăiri vă îndeamnă să vă exprimați prin literatură?

 

R: Pentru mine scrisul, în principal poezia este un fel de terapie personală. Scriu pentru că simt nevoia unei descătușări, nevoia de a defula prin versuri momentele existențiale acumulate „înlăuntrul” ființei. Unele sunt magice, altele sunt dureroase, însă toate aceste flash-uri devin la un moment dat aproape insuportabile și atunci simt nevoia acută să scriu, să respir proaspăt, să renasc într-un fel. Este modul meu personal de supraviețuire. Sigur că mă bucur apoi când reușesc să descopăr oameni care se identifică parțial sau total cu trăirile mele, oameni pentru care poezia mea devine un fel de terapie. Acest lucru înseamnă că poezia mea n-a fost scrisă în zadar și asta cred că este cea mai mare bucurie a unui poet, să lase ceva cu adevărat valabil în urma lui, ca un fel de semn afectiv al trecerii lui prin această lume. Frumusețea lucrurilor simple, inteligența emoțională, vibrațiile unei clipe, o îmbrățișare spontană, un cer plin de stele, niște copii jucăuși în parc sau pur și simplu o suferință afectivă pot declanșa în orice moment sau în orice loc un început de poezie. Pentru că poezia există pretutindeni. Trebuie doar să învățăm să o descoperim.

 

Î: Care sunt cele mai importante realizări ale parcursului dumneavoastră profesional?

 

R: Cele mai importante realizări sunt, în primul rând, cele 18 cărți care-mi poartă semnătura, unele dintre ele traduse în engleză, franceză, germană şi spaniolă, altele aşteptând traducerile care sunt prevăzute în viitorul apropiat în italiană, arabă, maghiară şi suedeză. Apoi participarea mea la câteva dintre cele mai importante festivaluri internaționale de poezie (Voix Vives, Febrero Poetico, Festivalul Internacional de Poezie din Madrid, Festivalul Internacional Guillena, Festivalul Internacional Ubeda, etc.). Apoi m-a bucurat delegația pe care am primit-o din partea PEN România pentru a participa la Congresul Internațional PEN unde am avut ocazia să cunosc cca. 200 de importanți scriitori din întreaga lume.

De asemenea, m-a onorat  decorația primită din partea Preşedintelui României (Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler) precum şi titlul de Cetățean de Onoare al localității mele natale, Telciu. Şi nu în ultimul rând, faptul că de curând am fost primit ca membru în Asociația Scriitorilor din Spania. Iar ca rezultate de ultimă oră, ar fi participarea mea la Târgul de Carte din Madrid, publicarea cărții mele Ultima Suflare / El último aliento la una dintre cele mai importante edituri din Spania (Huerga y Fierro Editores) şi participarea la un macro turneu de prezentare a cărții în peste 30 de locații din 20 de oraşe din Spania.

 

Î: Ați primit vreodată un mesaj de la vreun cititor, pe care nu l-ați putut uita?

 

R: Am primit nenumărate mesaje de la cititori, dar unul dintre ele m-a făcut să mă emoționez tare: „Nu știu dacă știai că ai aripi și că mi le-ai împrumutat și mie ca să învăț zborul și mai apoi să pot să văd, fără să mai fie nevoie să privesc. Mă bucur că exiști!”

 

Î: În ce mod v-a influențat plecarea în Spania scrisul?

 

R: Mediul, oamenii din jurul meu și chiar locurile prin care mi-am petrecut viața au avut o influență destul de mare asupra scrisului meu, pentru că scrisul meu are o puternică amprentă existențială, este ancorat în suita de întâmplări care mi-au marcat existența, este o chintesență a trăirilor mele. Trăiesc poezia și poezia mă teleportează uneori într-un fel de lume paralelă în care trăiesc un fel de însingurare benefică pentru că fiecare poet are în fond și la urma urmei nevoie de o lume proprie, de un turn de cristal în care să-și trăiască neliniștile. Chiar dacă sunt înconjurat de prieteni și de familie, uneori evadez în lumea „dinlăuntrul” lumii în care există un fel de dualitate, un bine și un rău care se succed, un pozitiv și un negativ care luptă pentru supremația existențială. Acolo apar eu încercând să mențin echilibrul, încercând să scot la suprafață preaplinul sub formă de poezie. Spania a avut și are o influență decisivă asupra scrisului meu, probabil din această cauză breasla scriitoricească spaniolă m-a primit fără niciun fel de rezervă. Trăiesc aici, în Spania dar în același timp trăiesc și în România, prin rădăcinile adânc înfipte în pământul din Telciu meu natal. Pentru că România este și va rămâne mereu în sufletul meu.

 

Î: Organizați o mulțime de evenimente în Bistrița-Năsăud, iar asta înseamnă că faceți o navetă constantă între România și Spania. Ce păreri vă lasă fiecare întoarcere în țara din care ați plecat?

 

R: Mi-aș dori să pot organiza și mai multe evenimente în Bistrița – Năsăud, însă, din păcate, nu-mi permite nici timpul și nici distanța, deocamdată. Pentru mine rămâne totuși important să pot menține ritmul cu Întâlnirile de Vară de la Telciu, care a ajuns deja la cea de-a 4-a ediție și la care invit întotdeauna pe cei mai importanți poeți și scriitori din România și mai nou și din alte țări. În privința României eu sunt mereu optimist și cred că într-o bună zi o să ajungem la nivelul țărilor dezvoltate din Europa pentru că avem un potențial incredibil și pentru că eu cred că tânăra generație este deja pregătită să facă față unei asemenea provocări. România este într-o continuă schimbare și lucrurile astea se văd mult mai bine din afară. Iar pentru mine Telciu este exemplu cel mai grăitor. Primarul de acolo, Dan Sever Mureșan, a reușit să aducă Telciu pe harta culturală a României iar schimbările făcute în ultimii ani sunt extraordinare.

 

Î: Te naști sau devii scriitor? Care este părerea dumneavoastră?

 

R: Eu cred că în fiecare om există un anumit potențial artistic mai mult sau mai puțin explorat. Sigur că nu toți au fost înzestrați cu har, dar nici să nu vă imaginați că este suficient doar să ai inspirație pentru a scrie și că, în afară de asta, nu-ți trebuie nimic mai mult. Fără să ai o bază solidă și întemeiată de cultură și literatură, fără să citești multă poezie, fără să ai noțiuni de critică literară, fără să participi la cenacluri și întâlniri literare nu ai cum să ajungi un mare poet, nu ai cum să devii un profesionist. Pentru că și în lumea literară există două categorii, la fel ca în orice alt domeniu: amatori și profesioniști. Și clasificarea asta n-o fac eu, o face critica literară specializată, o fac experții și o face breasla literară iar confuziile sunt reglementate natural mai devreme sau mai târziu pentru că cine contează cu adevărat, prin ceea ce scrie, va rămâne în istoriile literare, va reuși să lase ceva important în urma lui. Dar trebuie să crezi în tine și în scrisul tău, să fii perseverent și consecvent, să visezi că zbori și să-ți urmezi visul pentru că un vis devine realitate numai atunci când crezi cu adevărat că se poate îndeplini.

 

Î: În încheiere, de ce ați recomanda tinerilor să citească? Dar să scrie?

 

R: Cărțile au fost şi vor fi mereu baza formării, a dezvoltării personale şi a capacității intelectuale pentru oricine şi-a dorit să nu treacă prin această viață doar ca un simplu pasager. Să citeşti o carte înseamnă să mai urci o treaptă spre cer, spre înălțimea înspre care tindem cu toții. Citiți cărți ori de câte ori aveți ocazia, în orice format disponibil şi încercați să fiți selectivi. Sunt atâția autori importanți care merită citiți atât din România, cât şi din lumea întreagă. Necititul dăunează grav sănătății.

Scrisul de plăcere cred că este la îndemâna tuturor celor care au noțiunile de bază şi cred că este un prin pas pentru a reuşi să te desprinzi din încătuşarea acumulărilor existențiale, o primă terapie. Nu ratați niciun prilej de a scrie ceva, chiar dacă în prima fază acest „ceva” nu reprezintă decât defularea unor sentimente sau suferințe acumulate în timp. Exersarea scrisului poate deveni pe parcurs mai mult decât un hobby sau o terapie personală, poate să se transforme în ceva profund şi valabil pentru ceilalți,  mai ales dacă cel care scrie îşi ia cu adevărat rolul în serios. Niciodată nu putem să ne dăm seama încă din prima clipă dacă din scrisul nostru va ieşi vreodată ceva important sau nu. Şanse există doar dacă tu crezi în tine şi în visul tău. Urmează-ți visul pentru că într-o bună zi se va îndeplini.

 

 

Articolul precedentSe anunță atmosferă de sărbătoare în Pasul Tihuța
Articolul următorLimonadă cu mentă- relaxare și răcorire
Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.