Te caut inconștient

"în Texte/Poezie și literatură" by

Nu, nu mai privesc cerul sperând că te vei întoarce,
Nici nu mai întreb luna cât sunt de frumoasă,

atâta timp cât nu mă mai privești cu ochii tăi dulci…
Nu-mi găsesc liniștea în suflet și nici sufletul în acest corp umblător,

nu mi-e dor de mine, mi-e gândul să te îmbrățișez din nou.
Nu te caut la fiecare cotitură

și nici nu-mi amintesc de buzele ce-mi mângâiau pielea,

ai rămas plăcerea mea vinovată

ce-și îneacă amarul în viziunea mea rătăcitoare…
Nu-mi alung durerea și nici nu vreau să mă salvez,

vreau să nu te mai simt rece, pustiu și nehotărât,

mă îngrozește să fiu condamnată la singurătate…nu, nu mai vreau.
Nu mai spun nimic, dar totuși, aerul nu mai miroase a iasomie

și nici eu nu mai simt nimic.
De fapt, cum să? când știu că tu erai evadarea, iar acum cer doar să scap…
Șoptesc în noapte, însă nici ea nu mai e ce a fost,

caut adieri ce să-mi aline dorul,

să mă învăluie în dorințe paralele de pustiu, dar tot nu te găsesc…
Plânge inima după trecut căutându-ți prezența,

dar ce-i inima în prezent când tu ai rămas trecutul?

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*