Lirica asfințitului

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"
Sufletul mi-e pașnic
E atât de multă liniște,
Parcă
Aud un cântec de leagăn.
Culorile orizontului se încheagă
În trupul meu.
Privirea-mi e nedeslușirea cromatică.
Mâinile-mi mângâie îmbietor
Valul impetuos.
Marea se concretizează în umezeala
Ochilor mei.
Eu inspir.
Ea expiră.
Pleoapele tremură;
Sincronizat, întunericul îmbrățișează azurul.
Ultimele urme de soare devin praful acestei clipe.
Giuvaiere se înalță spre cer,
Vestind începutul viselor.
 

Mara Muntean are 18 ani, este elevă la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Se îndepărtează de prezent și realitate prin versuri, dar observă și critică contemporanul prin proză. Se consideră o estetă, este într-o fugă continuă după absolut și după chintesența sufletului. Viitorul îi este străin, dar speră că va ajunge să aibă o meserie care să se bazeze pe exprimarea frumoasă.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*