Confesiuni din hamacul verde

"în De simțit/Psihologie & relații" "de POV21"

Lumea e o mare taină, iar taina asta are o frumusețe aparte, o adâncime uimitoare, un tragism covârșitor, o aură splendidă.

Dacă ceva face ca tot jocul acesta să merite încercat nu cu un deget, ci cu toată mâna, este că niciodată nu vei mai fi în locul acesta, cu sănătatea pe care o ai, un aici și acum teribil de fain, o posibilitate de a da sens.

Nu vreau ca acest articol să fie văzut ca un ghid ori un manual care, încorsetat de numărul de cuvinte admis, să structureze, să organizeze și să propună construcții.
Rețeta mea e simplă, cu ingrediente ieftine, unele din ele chiar gratuite, fără timp de preparare (asta e fantastic, îți poți câștiga toată viața stând în bucătăria ori sufrageria ta interioară) și, pe testate, e și savuroasă, robustă,completă.

O să scriu despre ce știu mai bine și, zău că, dacă simți în vreun moment că nu poți face față, ori că ți se pare o stupiditate, poți renunța, poți evada din nou în curtea cu pereți mari care protejează timpul gol al plictisului cotidian, poți să o iei la fugă.

Dacă însă simți că ești îndrăgostit ori îndrăgostită de simplitate, de bunătate, dacă știi cum să te însingurezi pentru a-ți descoperi confortul inimii tale, dacă îți accepți sentimentele autentice (fie ele adaptative ori dezadaptative) și știi să le citești povești zaharoase demonilor din mintea ta, făcându-i să pice pe jos de pasiune, atunci poți să te așezi cu lejeritate în scaun, în fotoliu, pe iarbă ori sub cerul acela nebun de iulie și să te lași pătruns, cufundat complet.

Așează-te cu bucurie în interiorul tău, respiră adânc.

Încearcă cu un efort conștient, dar minim, să îți simți electricitatea pielii, gustă-ți buzele și dizolvă-te lin, conștient, în locul pe care îl ocupi acum.

Lumea asta e o mare taină. Nu degeaba, din timpuri imemoriale, oamenii s-au prins în hora stelelor pentru a le înțelege, au gustat ciuperci pentru a simți imersarea în absolut, s-au uitat la cer și au închipuit zei care apoi le-au devenit stăpâni, au scris poezie și au ridicat temple, au recondiționat biblioteci pentru a le dichisi cu ultimele speculații la modă.

Hai să simplificăm și să vedem unde ajungem.

Se poate să ajungem oriunde dar… hai să îți zic una bună, care nu-i fake news… nici nu îmi doresc să ajungem undeva, ci doar să ne purtăm ca doi călători într-un dialog relaxat, curajos. Nu o să ajungem la răspunsuri, fiindcă asta face totul mai interesant.

În teoriile despre dragoste, asta s-ar numi întărire intermitentă, poziție care susține că dacă obținerea ori păstrarea unui lucru e prea ușoară, iar răspunsul la stimul este mereu pozitiv (întărire continuă), atunci interesul pentru proces scade. În dragoste, asta se traduce prin bucuria procesului, nu a destinației.

În orice știință a spiritului, asta se numește “the right thing”.

Bun, reluăm. Pentru a ajunge la sens trebuie, mai întâi, să facem pace cu noi. Fă pace cu tine. Găsește-ți spațiul tău de siguranță emoțională, în care să te simți fără jenă, Ia-te așa cum ești, pune puțină ordine în căsuța cu două etaje (jos cel emoțional, sus cu vedere la munte – cel rațional) și lasă corpul și mintea să îți vorbească.

Ascultă-te. Boala lumii moderne e că nu mai suntem în stare să ne ascultăm corpul și emoțiile.

Ne aruncăm în diete fără sport, ne aruncăm în relații care n-au niciun timp de fierbere și le facem al dente până ne spargem dinții, ne dezvoltăm în mod pervers capacitatea de a ne trăda în dauna acceptului celorlalți. Simulare, cartonaș galben. La fotbal, două simulări și un fault aduc eliminarea. Poți fi eroul meciului, poți fi învinsul, victima.

E de datoria ta să faci ordine în sertarele minții. Curăță desktopul, pune antivirusul la treabă, scoate capul în soare, înfige-ți mâinile în pământ, apropie-ți inima de natură și pune-te la treabă.

Încearcă, pe cât ți-e cu putință, să faci zi de zi lucruri care să dea gust clipei, să găsești căi prin care să te liniștești, întorcându-te la starea de curiozitate copilărească în care să stai și să observi, să stai și să taci, să nu fie nevoie să vorbești, și totuși să exprimi prin toți porii. Să fii una cu totul. Să te contopești, să te minunezi, să te aprinzi, să comunici prin simplul fapt că exiști.

Cu entuziasm, bucurie și voință, pune mâna și fă lucruri care să te împingă să devii parte integrantă în tainele, ritmurile, dansurile și aromele vieții. Când toată lumea vrea tehnologie și lucruri complicate, când “ask me something” te îneacă, tu mergi spre lucrurile simple, mergi spre acel spațiu în care îți poți recăpăta cu deplinătate demnitatea în fața vieții.

Mergi spre ceea ce, în etica indiană, se numește rita, o armonie completă a ordinii naturale și cosmice,

Te rog, nu îți nega niciodată sentimentele, nu face prostia asta.

Atunci când ne negăm sentimentele, generăm frustrări, dezorientăm mintea și dezvoltăm un mod nesănătos de a ne înțelege și gestiona pe noi înșine. Mereu, empatizează cu emoția, împrietenește-te cu ea și spune-i pe nume. În felul acesta scade nivelul hormonilor de stres, și desenăm cu mai multă precizie o hartă reală a emoțiilor, o hartă pe care să fim capabili să o consultăm ori de câte ori este nevoie, o hartă pe care suntem capabili să o înțelegem.

Acceptă cu bucurie și recunoștință procesul.

Fii iscusit și răbdător. Ia-te și du-te, dacă asta simți. Murdărește-ți ghetele zilnic, dacă asta simți. Caută dragostea, dacă vrei să te îndrăgostești, fă cardio și o salată bună pe zi, dacă vrei să #perfectbody, fă-te pe tine o persoană demnă de admirat pentru tine.
Fii sensul, nu căuta sensul. Fii în proces, în flux, în continua curgere în care tot ce trebuie să faci e să vâslești ușor în jos, pe rău. Apa te poartă, tu doar du-te.

Viața e despre întrebările ultime, viața e despre căutările care fac să ne treacă toată apele, viața e despre calitatea relațiilor pe care le facem între ce credem și ce trăim.

Fă din acest an anul descoperirilor semnificative.

E anul proporțiilor, e timpul expresiei, e anul dorinței bune, pe care trebuie să o gravezi ferm în ființa ta, pe care e vital să o porți cu tine oriunde ești. Nu aduna prea multe bagaje în călătoria asta. Adună fiori, umple clipa, sărbătorește-o. E anul despărțirilor și al concilierii cu tine.

Fericirea e emoția și senzualismul intim de a te imersa în acea căutare capabilă de a scoate lucrurile din aparenta lor stare de ascundere. Miere. Compasiune. Eliberare. Spontanul care surprinde. Fără teama că nu vei mai fi iubit.

Ai încredere.

Radu Simion

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Ești tu om?

Și ce crezi că e viața? Simplu cuvânt, cu trăiri intense… Primul
Derulează înapoi