Frații Dobraniș – Darius, în vârstă de 18 ani, respectiv Denis, în vârstă de 14 ani – sunt doi adolescenți ce își urmează pasiunea în adevăratul sens al cuvântului. Sunt singurii frați din România ce ani de-a rândul au fost campioni naționali și europeni la Go, respectiv campioni naționali și finaliști la dans sportiv. Cei doi au ajuns să surprindă poporul asiatic și nu numai, prin rezultatele obținute chiar la jocul lor tradițional. Cei doi adolescenți, aflați anul acesta într-un moment important al vieții lor, cu evaluarea și bacalaureatul, au dat dovadă de multă ambiție și nu au renunțat la cele două sporturi, chiar dacă școala o cerea și au demonstrat că este posibil să te dezvolți prin intermediul unui joc și să obții rezultate bune la școală.

 

R: Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?

Da: Sunt fratele mai mare, Darius Dobraniș. Am 18 ani și studiez la Colegiul Național ,, Liviu Rebreanu”, clasa a 12-a A. Practic dansul sportiv și Go-ul de când eram mic, 5 și 7 ani, ajungând în ambele domenii la nivel de performanță. Momentan sunt într-o perioadă intensă în cadrul competițiilor de dans. De câteva săptămâni plecăm în fiecare weekend la câte un concurs internațional.

De: Eu sunt Denis Dobraniș, am 14 ani, studiez la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu” din Bistrița. Sunt în clasa a 8-a și practic atât Go-ul, cât și dansul sportiv de la o vârstă foarte fragedă. Go-ul de la 4 ani, iar dansul de la 5 ani.

R: Vorbiți-ne puțin despre aceste sporturi și cum ați ajuns să le practicați.

Da: La dans sportiv am început la CS Floris, iar acum suntem legitimați la CSS Târgu-Mureș. Facem dans, amândoi, de la 5 ani. Denis a început să practice Go-ul de la 4 ani, o vârstă extrem de fragedă, datorită mie. Eu am fost fascinat de acest joc la școală, unde domnul Vârtic ținea ore opționale la clasele primare. Ulterior, am vrut să fac mai mult. Am început să mă duc la clubul de Go de la Palatul Copiilor din Bistrița. Denis a învățat Go-ul extrem de repede, i-a prins gustul din prima, eu fiindu-i primul profesor. Pe la 7 ani avea o tărie de joc asemănătoare copiilor asiatici care practică acest sport la școli de Go cu o puternică tradiție.   Am avut mereu un avantaj, fiind frați, oriunde călătoream, luam o tablă de joc cu noi și ne puteam juca. Până la urmă Go-ul este și o distracție. Când vrem să ne relaxăm alegem să jucăm ,,un Go”.

R: Spuneți-ne câte ceva despre Go. Ce este acest joc de fapt?

De: Go-ul este cel mai popular sport al minții din Asia. Jocul lor tradițional, așa cum la noi este fotbalul. Este un joc de strategie, cu cel mai mare număr de sportivi din lume. În România, oameni precum domnul Vârtic au avut un mare rol și interes în a dezvolta acest sport, învățându-i și pe alții. Alături de o mână de oameni extrem de inteligenți, care au pus bazele unei mici federații de Go, în România  s-a format o pepinieră de sportivi extrem de puternică, printre care suntem și noi, și care are rezultate remarcabile în Europa. Anul acesta am câștigat medalia de bronz pe echipe. Acest joc te învață să te dezvolți, amplifică imaginația și analiza, te învață să accepți demn înfrângerea, indiferent din partea cui vine, mai mic, mai mare, mai bun sau mai slab. Go-ul constă într-o tablă de joc și 361 de piese albe și negre. Este conceput în așa fel încât unul dintre jucători să câștige, nu există remiză – ca la șah, de exemplu. Este un joc care se învață extrem de ușor, dar îți trebuie o viață ca să îl cunoști. Asiaticii promovează în acest mod respectul față de adversar și autocontrolul. Acesta, adus la un anumit nivel, atinge toate aspectele dezvoltării intelectuale și personale.

R: Cum v-a ajutat Go-ul?

De&Da: Acest joc are un impact extraordinar asupra copiilor. Pe noi ne-a ajutat să ne dezvoltăm, ne-a completat, ne-a ajutat și la școală și la dans. Fiind implicați în atâtea activități, timpul era foarte limitat, prin urmare trebuia să facem anumite alegeri, dar am reușit să ne capacităm și la Go, iar când era cazul și la dans. Și fiindcă suntem frați, știind că de obicei frații se mai ceartă, acest joc ne-a ajutat să creștem împreună și să ne respectăm reciproc, indiferent că unul dintre noi a pierdut sau a câștigat, nu am spus ,, Te-am bătut!”

R: Și la școală? Cum ați reușit să împăcați toate lucrurile?

De&Da: La școală mergem bine. Nu suntem primii din clasă, dar suntem mulțumiți. Nu știm cum era viața noastră dacă alegeam să ne ocupăm doar de școală. Probabil extrem de monotonă. Cred că Go-ul ne-a ajutat să asimilăm informațiile mai ușor și ne-a dezvoltat imaginația, creativitatea.

R: Care sunt premiile sau rezultatele de care sunteți cei mai mândrii?

Da: Cel mai important rezultat la Go a fost locul 9 la Campionatul Mondial de Go, categoria sub 12 ani, pe lângă numeroasele titluri naționale; la dans, de mai multe ori am fost finalist la Campionatul Național de Dans Sportiv, categoria 16-18 ani, iar anul acesta am reușit să câștig, alături de partenera mea, Dennis Hrițcu, medalia de bronz la CN categoria standard, categoria 16-18 ani.

De: Eu sunt foarte mulțumit de locul 7 la Campionatul Mondial de Go, Malaezia, titlul de Campion European la Go, Olanda 2015, Vicecampion European 2014, Anglia și de un concurs câștigat în Seul, unde am fost primul copil european care a reușit această performanță. La dans sportiv sunt multe, dar cele mai importante au fost titlurile de Campion Național la categoria 6-9 ani, Latino și Standard și locul 4 la GOC Stuttgart.

R: Cum ați trecut de la Go la dans sportiv?

 De: Am ajuns să practicăm dansul datorită părinților. Mama a zis să încercăm și pe urmă s-a transformat într-o pasiune. La mine a fost Go-ul și pe urmă dansul, iar la Darius dansul și abia apoi Go-ul. Părinții au insistat că trebuie să facem mișcare și atunci au decis să ne îndrume spre acest sport, unde să existe și continuitate, iar Go-ul să ne ajute pe cealaltă parte, cea intelectuală. Facem dansul sportiv la nivel de performanță și îl vedem, de asemenea, ca pe un sport; așteptăm introducerea acestuia în cadrul Jocurilor Olimpice.

R: Care vă sunt planurile pe viitor?

 Da: În perioada de dinaintea bacalaureatului am luat o scurtă pauză de la aceste activități. Urmează să merg în Cluj la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor Internaționale. Pe viitor mă gândesc să mă axez pe una dintre cele două activități extrașcolare și să fac ceva pe domeniul de business.

De: Deocamdată am intrat la profilul Științele Naturii, la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu”. Alte planuri în ceea ce privește viitorul îndepărtat încă nu am. Iar Go-ul și dansul le voi continua.

R: În cadrul unei competiții de dans sportiv, vă axați pe coregrafie sau pe actul în sine?

    De: Coregrafia e foarte puțin relevantă. Noi ne concentrăm pe executarea ei, dar mai mult la tehnică. Deja coregrafia nu mai e o grijă pentru noi, nu ne facem probleme să ținem minte anumiți pași. Asta nu mai avem cum să o uităm. Tehnica face, însă, diferența. Poziția corpului într-un anumit moment, diferite lucruri care fac dansul să pară cât mai natural, plin de energie, de atitudine, de nivelul mișcării, de echilibru.

R: Având în vedere că ați mers în Asia și ați performat, cum ați fost văzuți și primiți de către asiatici?

De: Asiaticii au o admirație, inexplicabilă aș zice eu, pentru europeni. Nu pentru că am fi noi mai buni sau mai experți la ceva față de ei, dar pur și simplu sunt fascinați. Și mai ales dacă mergi acolo și practici un sport de-al lor, chiar te respectă. Am fost primiți extraordinar de frumos de fiecare dată. Ni s-au luat interviuri, am apărut la televiziunile asiatice, într-una dintre revistele lor. Da, ne apreciază – și nu doar pe noi. Europenii, jucătorii de Go, sunt în general priviți foarte bine de asiatici. Ținând cont că ei au mii de școli de Go, când ne-au cunoscut, se mirau cum de am reușit să scoatem asemenea rezultate, antrenându-ne pe internet.

R: Care sunt beneficiile de care ați avut parte vizitând asemenea locuri?

Da: Ei bine, am văzut alte civilizații, de exemplu atunci când am fost în Japonia pot spune că am fost foarte impresionați de cele descoperite acolo. Poporul japonez este extraordinar, e un simbol pentru noi, prin disciplină, prin ordinea de care dau dovadă, prin principiul acesta al lor de a-și respecta seamănul. Noi am mai auzit diferite curiozități despre ei și acolo am vrut să ni le confirmăm. S-a dovedit că într-adevăr așa este,  acolo oamenii muncesc extrem de mult, mașina de gunoi își anunță sosirea cu o melodie veselă, ambulanța este mică, are o viteză redusă și cineva la microfon te roagă să te dai la o parte. Întotdeauna japonezii, atunci când abordează pe cineva, încep cu ,,scuză-mă”. În caz că cineva fură, poliția îl sancționează, dar el este mult mai sancționat de către opinia publică, aceștia desconsiderându-l. Am rămas cu părerea că noi, europenii, avem multe de învățat de la asiatici.

  R:Ce ați transmite cititorilor noștri?

  De&Da: Nouă ne place mult ceea ce facem, să fim activi pe mai multe planuri. Astfel avem diferite perspective, ne structurăm gândirea pe diverse principii. Tot ce am făcut până acum ne-a adus multe beneficii și avantaje. Așadar, vrem să transmitem că ceea ce am învățat, atât prin intermediul Go-ului, cât și al dansului sportiv, ne-a făcut să fim ceea ce suntem acum. Prins dans și Go ne-am făcut multe prietenii. Am învățat că timpul e extrem de limitat, că trebuie să îl valorificăm cât mai corect cu putință, iar dacă vrem să fim respectați trebuie să depunem efort, să muncim extrem de mult și să ne pese de cei de lângă noi!

 

Cilian Georgiana

Pașcu Ana-Maria

Cornea Cătălin