A fost odată ca în povești
Mi s-a întâmplat o dată
Să mă îndrăgostesc, să ajung
Să plâng după o fată
Ce era una la părinți
Și mândră în toate cele
Mi-am luat inima în dinți
Acum simt numai durere..
Din umbra sufletului care
Geme de durere,
Eu stau privindu-te pe geam
Așteptând o mângâiere.
Privea adâncu-i cum din inimă,
Dispare și se duce
Pe mișcătoarele cărări,
Și gânduri negre, îi aduce.
O vede azi, o vede ieri
Astfel durerea crește,
Așteptând de o săptămână să-și vorbească
Inima lui, parcă ruginește
Cum el pe coate-și razimă
Visând, ale lui tâmple
De dorul ei inima
Și sufletul se umple..
Și cât de viu se aprinde el
În fiecare seară..
Simte că nu mai poate de dorul ei
Și parcă vrea să moară
Și pas cu pas pe urma ei
El calcă în odaie
Și din lacrimile lui
Face, în casă o mare
O baltă de lacrimi,
Ce se mărește zi de zi
Îmi e dor să te ating
Îmi e dor.. și vreau să știi
Că nu te vreau numai în pat
Te vreau și în inima mea
Vreau să-ți strâng în mână, mâna ta
Și să-ți sărut fruntea.
Ruști Paul Cosmin
