Luceafărul

"în Texte/Poezie și literatură" by

A fost odată ca în povești

Mi s-a întâmplat o dată

Să mă îndrăgostesc, să ajung

Să plâng după o fată

 

Ce era una la părinți

Și mândră în toate cele

Mi-am luat inima în dinți

Acum simt numai durere..

 

Din umbra sufletului care

Geme de durere,

Eu stau privindu-te pe geam

Așteptând o mângâiere.

 

Privea adâncu-i cum din inimă,

Dispare și se duce

Pe mișcătoarele cărări,

Și gânduri negre, îi aduce.

 

O vede azi, o vede ieri

Astfel durerea crește,

Așteptând de o săptămână să-și vorbească

Inima lui, parcă ruginește

 

Cum el pe coate-și razimă

Visând, ale lui tâmple

De dorul ei inima

Și sufletul se umple..

 

Și cât de viu se aprinde el

În fiecare seară..

Simte că nu mai poate de dorul ei

Și parcă vrea să moară

 

Și pas cu pas pe urma ei

El calcă în odaie

Și din lacrimile lui

Face, în casă o mare

 

O baltă de lacrimi,

Ce se mărește zi de zi

Îmi e dor să te ating

Îmi e dor.. și vreau să știi

 

Că nu te vreau numai în pat

Te vreau și în inima mea

Vreau să-ți strâng în mână, mâna ta

Și să-ți sărut fruntea.

Ruști Paul Cosmin

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*