Manuela Manița – despre viața în organizația care animă Satu Mare

"în Texte" by

Manuela Maniţa sau Ela, cum îi spun prietenii, este elevă în clasa a 11-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi face parte din Samstudia. Ce este Samstudia? O organizaţie de tineri care face lucrurile să se întâmple pentru alţi tineri. Organizaţie a cărui motto este „Dezvoltarea oraşului prin împuternicirea tinerilor”. De ce? Fiindcă, după cum îi place unuia dintre coordonatori să spună, tinerii sunt prezentul, sunt acum şi vor să facă lucruri acum, contrar credinţei unora că tinerii sunt viitorul. Nu, ei sunt prezentul. Deci, de ce să nu le dăm oportunitatea şi puterea de a face lucrurile pe care şi le-au propus? Până acum, organizaţia a făcut minuni pentru Satu Mare şi mai ales pentru tinerii din oraş, de la festivaluri la training-uri oraşul s-a animat sub munca lor. I-am luat interviu Elei pentru a vedea ce înseamnă până la urmă voluntariatul, şi ce înseamnă până la urmă să faci parte dintr-un grup de oameni care sunt motivaţi să schimbe credinţa generală că oraşul este unul „mort”, în care nu se întâmplă nimic.

 

Spune-mi câteva lucruri despre Samstudia. Cum a început? Care sunt proiectele voastre?

Samstudia a început în 2013, când 3 prieteni au realizat că sunt o mulţime de sătmăreni care fac chestii mişto, dar nu pentru Satu Mare, alegând oraşe mai dezvoltate pentru ideile lor. Aşa a apărut întrebarea: „De ce nu facem ceva în legătură cu asta?” Şi tot aşa a apărut şi Samstudia – ca răspuns. Cel mai mare proiect al nostru este festivalul „La Dâmburi”, un festival făcut de tineri pentru tineri, care cuprinde atât activităţi pe timp de zi cât şi concerte pe timp de noapte. Un alt proiect mai vechi este festivalul Restart, care se întindea pe parcursul unei luni şi a avut ca scop promovarea diferitelor tipuri de artă (teatru, graffiti, etc.); acesta a avut mai multe ediţii. Iar exemplele continuă: „Ziua Internaţională a Poeziei – Poeziua”, „Tineret şi Interculturalism”, „Ziua Pământului”, grupul de lectură „Cititorul”, „Future Leaders”. Samstudia a mai adus în Satu Mare şi programul Youthbank şi proiectul Kinedok (organizat de One World Romania).

 

În ce constau proiectele voastre?

În general, noi abordăm domeniile educaţie, cultură şi divertisment. De exemplu, grupul de lectură „Cititorul” – un parteneriat cu Biblioteca Judeţeană Satu Mare, a început în ianuarie şi încă continuă, iar eu ca şi coordonatoare mă simt extrem de mândră că am reuşit să adun 10 oameni complet diferiţi uniţi de o pasiune comună: cititul. Youthbank este un proiect prin care tinerii strâng fonduri ca mai apoi să le folosească pentru proiectele altor tineri. Deci, elevii învaţă să strângă fonduri şi să facă proiecte. Iar Kinedok e o serie de filme din Europa de Est care abordează teme mai obscure sau mai sensibile; proiect care îşi propune să creeze un cinematograf neconformist, în aer liber. Chestia faină e că la final există un invitat care are legătură cu subiectul filmului şi se creează un dialog între spectatori şi acesta. Iar „Future Leaders” va consta într-un training, în primă ediţie focusat pe public speaking, deoarece oamenii ar trebui să ştie să vorbească în public, iar şcoala pur şi simplu nu îi învaţă acest lucru. Noi dorim să oferim această posibilitate prin proiect.

De ce ai ales să faci voluntariat tocmai în Samstudia?

Personal, mi s-a părut cea mai interesantă şi activă organizaţie din oraş, chit că mi s-a părut că mi se potriveşte – sunt o persoană activă, îmi place să fac lucruri. Am considerat că aici mă pot dezvolta şi pot ajuta cel mai mult.

 

Cum reuşeşti să îţi împarţi timpul între şcoală şi voluntariat?

Consider că cel mai important lucru este să fii organizat, să ai un program, dar nu unul foarte strict. Nu trăim doar pentru şcoală şi voluntariat, avem şi alte pasiuni cum ar fi desenatul sau cititul – şi nevoia de timp liber. Trebuie să îţi găseşti o balanţă, nu să îţi impui lucruri irealiste. Nu este deloc greu, pur şi simplu e nevoie să ştii ce vrei să faci şi cum vrei să o faci şi cumva să combini aceste două lucruri.

Ce lucruri ai învăţat din experienţa ta în organizaţie?

Am învăţat enorm, în mare parte deoarece am făcut lucruri datorită Samstudiei pe care nu le-am mai făcut niciodată. De exemplu, atunci când eşti coordonator de proiect înveţi să redactezi nişte documente pe care nu le-ai mai redactat niciodată, ca fişa de proiect sau Gantt chartul. În altă ordine de idei, deşi eram o persoană relativ organizată, am învăţat să comunic cu alţii şi să organizez alte persoane, să consider nevoile altora şi perspectiva lor asupra proiectului. O problemă destul de mare este faptul că şcoala te învaţă în general să faci un lucru de unul singur, de la cap la coadă, dacă vrei să fie făcut bine, nu pune accentul pe munca în echipă, care este vitală pentru reuşita unui proiect. Deci, am învăţat să împart task-urile, să îmi împart munca.

 

Ai simţit vreodată că nu reuşeşti să duci un proiect la final sau că nu îţi iese?

Da, mai ales la primul proiect. De obicei, te trezeşti în ultima zi cu impresia că nu ai muncit destul sau că e degeaba, sau dezvolţi frica aceea că nu va veni nimeni fiindcă nu ai făcut destulă promovare sau nu este un proiect interesant. Dar este doar o impresie, iar sfatul meu este că, dacă poţi, să faci tot ceea ce nu s-a făcut. Fiind un oraş mic, oamenii sunt interesaţi de lucruri noi, deci proiectele sunt primite bine. În mare, sfatul meu este să faci tot ceea ce poţi să faci, iar dacă simţi că vrei să renunţi, să îţi aminteşti motivul pentru care ai început, sentimentul acela intens care te-a pornit pe drumul tău, şi să crezi în el.

 

Cum sunt oamenii din Samstudia? Care e atmosfera?

Oamenii sunt diferiţi, din purul motiv că este un grup de liceeni care provin din licee diferite, cu pasiuni, aspiraţii şi personalităţi diferite. Însă, ne uneşte dorinţa de a face ceva şi de a dezvolta cumva oraşul nostru. Şi atmosfera diferă, mai ales dacă este ultima zi din organizarea unui proiect iar noi suntem tensionaţi. În general, atmosfera e una productivă, oamenii sunt deschişi şi comunicativi, ai o libertate foarte mare de a te exprima şi a-ţi prezenta ideile, cred că asta contează foarte mult. Oricum, eu personal sunt foarte mândră de ei, şi nu doar de ei. Sunt mândră de orice tânăr care face ceva, chiar dacă nu face parte din organizaţia noastră.

 

După ce ai gustat din această muncă de „voluntar”, care sunt planurile tale de viitor?

Munca de voluntar m-a făcut să iubesc voluntariatul şi ONG-urile, iar, probabil, în viitor tot într-un ONG voi dori să lucrez, deşi încă nu ştiu în ce domeniu. Dar sincer, sunt pur şi simplu îndrăgostită de tipul acesta de muncă, cu oameni pentru oameni, crearea de proiecte şi programe este o muncă frumoasă pentru mine. Mă face să mă simt bine. Puţin mai personal este faptul că vreau să fac facultatea în Franţa, dar nu ştiu dacă voi intra. Probabil într-un domeniu uman, ca ştiinţele politice sau dreptul, domenii care mi se par utile sau care m-ar ajuta în viitor. Mă consider o persoană destul de flexibilă.

 

Care este sfatul tău pentru tinerii care doresc să schimbe ceva?

Sfatul meu pentru tinerii care doresc să schimbe ceva sau facă ceva este ca pur şi simplu să o facă. Pentru că, până la urmă, ăsta e adevărul: acum suntem tineri, acum avem idei, acum avem vitalitatea necesară pentru a face lucruri şi pentru a schimba lucruri, pentru a crea un impact. Deci, dacă ai idei, găseşte un grup de oameni care îţi împărtăşeşte viziunea şi faceţi-o. Organizaţi-vă. Ah, da, şi aveţi grijă să fie lucrurile legale, deci lucraţi cu autorităţile. Acestea fiind spuse, eu cred în noi, tinerii.

 

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns