În semn de mulțumire

"în Texte/Poezie și literatură" by

Nu știu, să râd, să plâng? Ce e cu mine?

Căci sufletul mi-e împărțit în două,

O jumătate-mi spune „Este bine!”

E ziua familiei, e soare, nu plouă!

 

Mă uit în jur: copii frumoși și veseli

Cu gura până la urechi toți mă ascultă,

Sunt minunați, au sufletul de aur

Duioasa lor privire mă încântă.

 

Și mamele! Of, suflete de mamă!

Cu prea multe poveri sunt încărcate!

Mi-e drag să le privesc! De pus în ramă!

Căci multe, multe au de dus în spate.

 

Și printre ele, iată, într-o parte,

Educatoarele respiră ușurate.

„A mai trecut un an cu bine!

Am reușit să modelăm destine!”

 

Și cât s-au chinuit doar ele știu

Și bunul Dumnezeu ce vede toate,

Cât despre cealaltă jumătate

A sufletului meu,  gândesc departe.

 

Căci anul viitor nu vor mai fi

Nici aceleași educatoare, nici aceiași copii.

Unii dintre ei se duc la școală-n toamnă

Iar d-na Andreea o să devină mamă.

 

Îi dorim cu toții multă sănătate

Să-și poată crește pruncul ce-o veni

Un pui de om blonduț cu ochii negri

C-așa visase dânsa  într-o noapte.

 

 Cărbune Sanda

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*