Vina mea, nu

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

Problema nu e țara. Cred că ar trebui să ne oprim în a mai susține asta. Niciodată nu mi-au plăcut oamenii incredibili de vocali, îi asociam mereu cu cele mai slabe entități din cameră, cum niciodată nu mi-am clintit indiferența când venea vorba de discuții înflăcărate pe internet asupra unui subiect controversat (sau orice fel de dezbatere). Din principiu, căci realizam că nu schimb nimic. În schimb, am încercat să mă schimb pe mine; să fiu mai tolerantă, să citesc mai mult, să activez în domenii în care puteam să fac o diferență. Nu că aș ține să mă plasez pe un loc mai superior, dar țin să fiu nițel personală ca să îmi pot așterne judecata, deși încerc să o mențin sub specie aeternitatis. Și am prieteni care fac același lucru, prieteni care activează în ONG-uri locale și se strofocă să facă o diferență. Prin muncă, nu verbal; se înțelege unde bat, nu?
În fine, ideea e că fie că vorbim despre politica “precară” sau despre homosexualitate, sunt niște domenii destul de sensibile pentru a trage o concluzie universală și justă. De prima n-am de gând să vorbesc foarte stufos și foarte mult, dar, țin să subliniez pe scurt că sunt complet de acord cu Socrate, care nu privea tocmai roz “democrația”. În cartea a 6-a a Republicii lui Platon, Platon ni-l prezintă pe Socrate care pălăvrăgea cu Adeimantus, încercând să-l convingă că democrația are niște carențe, comparând-o cu o barcă. Întrebarea este următoarea: ai dori ca tu, fiind pe acea barcă, să fii condus de intuiția cuiva sau de cineva pregătit în acel domeniu? Desigur că răspunsul a fost ultima opțiune, așa că Socrate a întrebat:” și atunci de ce credem că orice persoană este capabilă să judece cine ar trebui să fie conducătorul unei țări?” Subtilitatea aici nu este că ar trebui să trecem la altă ideologie, ci că ori ar trebui să educăm o masă imensă de oameni, ori ar trebui să avem câțiva oameni delegați capabili. Desigur, asta într-o societate utopică, pro bono.
Cât despre homosexualitate, ceea ce am dorit să punctez de la început e că ar trebui să ținem în minte că peste tot părerile sunt împărțite, nu doar aici; nu suntem tocmai de “lumea a treia”. Treaba asta cu marșurile, atât cele Pride cât și ale Coaliției pentru Familie se întâmplă și în vestul Europei. Luna asta a fost “Pride” în Viena, și am văzut marșuri organizate de ambele părți. Diferența poate era că protestau destul de simțit, a doua categorie, că prima pedala dezbrăcată pe biciclete, iar cu asta nu prea am fost de acord din punct de vedere etic, dar probabil că aici îmi e greu mie să diger lipsa de pudicitate fiind crescută destul de stoic, sau mă rog, estic. Dar n-am protestat, e irelevant, că dacă aș fi găsit și eu un steguleț îl atașam genții și-l plimbam cu mine prin oraș. Nu prea mă interesează cine pe cine iubește, dar mă bucur să văd manifestații de genul, intențiile le sunt bune, nu? Esența e că mie chiar mi-au plăcut liniștea și lipsa de violență/ sălbăticie (fiecare cu definiția lui) pe care le-am văzut, chit că toți aveau păreri diferite. Textele erau aceleași ca la noi, nu e lipsa de toleranță și perspectivă, dar fiecare cu barbarii lui. Nu contează ce crezi mai exact, nu interesează absolut pe nimeni încât să te premieze, te asigur, dar diferența o face modul în care te exprimi sau ce faci în privința asta. Oricum, oricine ar milita pentru drepturile sale, nu? Probabil că nu, generalizez și eu. N-are rost să aruncăm cu epitete unii în alții, că nu propagăm decât ură și nu facem nimic. În mod sigur, nu am un răspuns radical asupra chestiunii, asta e, nu le știu pe toate, dar știu că nu mă deranjează și asta nu e neapărat indiferență, mai exact, nu mă deranjează că Gheorghe se iubește cu Ion cum nu mă deranjează că tanti Florica nu e de acord că Gheorghe se iubește cu Ion, toți avem dreptul să credem ce dorim, în funcție de educație și mediul în care am fost crescuți. Asta se poate traduce și ca “asta nu e problema mea, deci de ce să fac ceva?”, dar doresc să o las strict “asta nu e problema mea”, fiindcă chiar nu cred că sunt în măsură să judec, iar dacă asta mă face o persoană oribilă sau de speță joasă, asta e, mea culpa. Mea maxima culpa. Îmi asum.
Probabil că o să te întrebi care e esența manifestului ăsta tacit, căci am abilitatea asta de a puncta chestii fără a le diseca foarte mult, depinzând de curent și cam la ce îmi zboară mintea în perioada respectivă. Căci, deși nu îmi plac oamenii vocali, scriu asta aici, iar, pe de altă parte, apreciez marșurile/dezbaterile acestea pe internet nu sunt idem faptului că cineva chiar a decis să iasă în stradă să își susțină cauza sau că cineva a schimbat ceva, orice, oricât de mărunt pentru cauza sa. Probabil e un moft de al meu, să nu diger foarte bine oamenii care pornesc conferințe de genul acesta și lovesc cu vinovăție și acuzații în toate părțile (mai ales în țară, de parcă nu oamenii care trăiesc în ea fac diferența); o inabilitatea de a mea care îmi dictează că uneori a rămâne tacit și a-ți număra victoriile în umbră sunt niște lucruri oarecum mai demne. Că a susține radical o treabă (virtual) nu e pe gustul meu, deși ai tot dreptul și poate mă contrazic, iar dacă duc regula mai departe este foarte OK și treaba asta. Mă rog, ca o idealistă visez și eu la mica mea utopie, unde oamenii fac mai mult decât vorbesc, unde lucrurile se întâmplă, chiar se întâmplă; unde este schimbare; unde oamenii se educă (Doamne, cât este de important să te educi dacă totuși dorești să îți susții opiniile!) și gândesc pentru ei, deci militează pentru ei și ceea ce vor și știu când să își asume că nu dețin cunoștințele necesare sau că nu îi privește (și că e perfect normal). Practic, doar un alt manifest idealist, ironic, virtual.

1 Comment

  1. Felicitari pentru articol !! Sunt de acord si sunt pe acelasi principiu de viata ca daca doresti schimbare trebuie in primul rand sa te schimbi pe tine si sa iti doresti sa devii cea mai buna versiunea a ta.Referitor la ceea ce se intampla in momentul de fata in Romania ziceai ca avem nevoie de niste oameni delegati capabil care sa ne conduca(perfect de acord), dar care lipsesc cu desavarsire pentru ca suntem condusi de o mana de oameni incompetenti si catora puterea le-a luat mintile.Eu personal sustin iesirea in masa in strada pentru ca este un lucru foarte bun, parerea mea, pentru ca s-a creeat spiritul civic care a lipsit cu desavarsire dupa 90′.Cu timpul si cu astfel de iesiri civire lucrurile se vor imbunatati cu siguranta !!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*