Miss Peregrine- balanţa dintre normal şi deosebit

"în Cărți & Filme/Texte" by

“Nu e nici somn, nici moarte;
Cei care par a fi murit trăiesc.
Casa în care te-ai născut,
Prietenii din tinereţe,
Bătrânul şi fecioara,
Truda zilei şi laurii ei,
Toate dispar,
Se destramă,
Se transformă în poveşti
Ce nu pot fi ancorate.”

Așa începe primul volum din seria “Miss Peregrine”, un volum care m-a lăsat cu sufletul la gură, un volum care m-a făcut să cred în lucruri aparent inexistente, ca orice carte SF, de altfel. Dar această carte mi s-a părut mai diferită faţă de ceea ce citeam eu de obicei.
Întâmplările ieşite din comun au început să apară când, în sfârşit, Jacob Portman, personajul principal, acceptase ideea că viaţa lui avea să fie una cu totul obișnuită. Avea să constatate, însă, că majoritatea acestor întâmplări au de-a face cu bunicul său, Abraham Portman.
În copilărie, bunicul său i s-a părut băiatului cel mai special om din lume. Fiind polonez, crescuse într-un orfelinat, se luptase în războaie, străbătuse toate oceanele lumii, toate deşerturile, fusese artist de circ şi ştia absolut tot despre arme, autoapărare şi supravieţuire în sălbăticie. Totul pare a fi în regulă. Când era copil, Jacob se entuziasma mereu când Abraham îi povestea aventurile trăite în Ţara Galiilor, acolo unde a trăit sub aripa Domnişoarei Peregrine (la propriu zis “aripa”). Domnişoara Peregrine deţinea Căminul Copiilor Deosebiţi, unde toţi copiii trăiau în fiecare zi data de 3 Septembrie 1944. De ce? Fiindcă erau blocaţi intr-o buclă. Ce este o buclă? Păi, veţi afla doar dacă devenţi nişte deosebiţi, cum era şi Abraham. El avea deosebitul talent de a vedea Strigoii. Cine erau Strigoii? Într-un fel, Iadul Deosebiţilor.
După un timp, Jacob a încetat să mai fie un copilaş, dar nu a încetat niciodată să creadă în poveştile bunicului său. Aventura începe de-a binelea când un Strigoi scăpat dintr-o buclă îi ucide bunicul. După moartea acestuia, toţi cunoscuţii îl credeau pe Jacob un nebun, un psihopat demn de ospiciu, deoarece nimeni nu îi credea ipoteza uciderii bunicului său. Săturat de toate nemulţumirile, Jacob se hotărăşte să plece în Ţara Galiilor, să afle dacă poveştile bunicului său chiar erau adevărate.
Găsind Căminul Copiilor Deosebiţi şi întâlnind-o pe Domnişoara Peregrine, ştia că nu poate pleca fără să găsească Strigoiul care i-a ucis bunicul. Această experienţă îi va aduce mult curaj, ajutat, desigur, de restul copiilor deosebiţi. Cine erau aceşti copii deosebiţi? Gândiţi-vă că există persoane ce levitează, persoane ce pot da viaţă oricărui lucru sau persoane ce pot vedea Strigoii (aceştia erau invizibili). Acesta era atuul lui Jacob, moştenit de la bunicul său. Totul devine fascinant, mai interesant, mai…special.
Miss Peregrine m-a făcut să cred că nu există numai normalitate, doar o realitate în care totul se întâmplă exact aşa fiindcă aşa a fost dat. M-a făcut să cred că poți fi şi deosebit, diferit, original. M-a făcut inclusiv să ador tot ce ţine de literatura SF, de extravaganţă.
“Mai demult, obişnuiam să visez despre cum ar fi să evadez din viaţa mea normală, neştiind că viaţa mea nu era deloc aşa. Pur şi simplu, nu observasem cât de extraordinară era. La fel cum nu mi-am imaginat vreodată că o să-mi fie dor de casă. Şi cu toate astea, în timp ce ne încărcam bărcile, sub primele raze ale dimineţii, într-o prăpastie nouă aflată între Înainte şi După, m-am gândit la toţi cei pe care aveam să-i las în urmă -la părinţii mei, la oraşul meu, la singurul-şi-cel-mai-bun-prieten- şi mi-am dat seama că plecarea asta n-avea să fie aşa cum mi-am imaginat, ca şi când mi s-ar fi luat o greutate de pe umeri.”

Florina Dan, 17 ani, elevă, uneori cufundată în realitatea prezentă. Îi place arta, scrie de când (nu) se știe și se plimbă cu teatrul de mână, încercând să se (re)găsească.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*