Postbelic

"în Texte/Poezie și literatură" by
Ne-am războit atâta timp din spatele cortinei,
De intrigi și minciuni, lipsiți de demnitate,
Am aruncat cu foc, cu ură și-n final cu iubire;
Crezând că vom putea readuce la viață un trandafir uscat.
Insă-ascundeam ceea ce nu puteam să recunoaștem:
La capătul liniei scria mare: The End.
Hai totuși să lăsăm regretele în urmă,
Să îngropăm astăzi pistoalele-n nisip.
Tu n-ai fost ceea ce-așteptam să primesc de la viață,
Fiindcă eu n-așteptam un prinț,
Ci un golan cu o inteligență și un rafinament nebun ;
Căci eu însumi nu-s o prințesă-n rochie lungă,
Sunt mai degrabă o clapă de pian ruptă-n urma,
Vreunui artist anonim ce mi-a prins sufletu-n mâini,
Și-apoi l-a frământat ca aluatul pentru pâine,
Aruncându-l într-un final în pulberea de praf.
Noi nu ne-am fost nicicând, iubire,
Că eram diferiți, am înțeles,
Dar deși-am plâns luni dorind să te strivesc în brațe,
Atunci când te-am văzut, am înghețat,
Ca-n fața unei ierni care te prinde-n pantaloni scurți și-n tricou;
Și când mi-am pus capul pe umărul tău ferm,
Închis-am ochii, respirând dulce momentul,
Dar nu a fost 100% fericire.
Și știu că iubirea nu-i un procent,
Însă ca un meteorit ai apărut în universul meu lipsit de stele;
Și-acum nu mai știu unde te-aș putea situa.
Cred c-o să te depozitez printre-amintiri,
Precum păpușile de porțelan din pod;
C-am obosit să mai port un război
În care nu știu pentru ce lupt și de ce parte sunt,
Așa că azi ne îngropăm ura și armele-n pământ,
Și fiecare-i liber să-și croiască viitorul.
 

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*