Interviu exclusiv: Florin Hodoroga- instructorul care a dus dansurile populare la nivel internațional

0
610 views
Florin Hodoroga este instructor de dansuri populare în Sângeorz-Bîi. Este un om implicat puternic în comunitate și poate fi luat drept un bun model de urmat, pentru toate demersurile sale în ceea ce privește instruirea elevilor în dans, dar și pentru preocuparea înspre viața culturală din Sângeorz-Băi. 

Vă rog să îmi povestiți cum a început pasiunea dumneavoastră pentru dansurile populare.

Am început dansurile populare din clasa a V-a, aveam vreo 11 ani, cred. Țin minte că aveam oră de educație fizică cu domnul Sabo și a venit un profesor-coregraf de la Clubul Elevilor. Regretatul coregraf Lăcătuș Traian, unul extraordinar, făcea înscrieri pentru Clubul Elevilor. Bineînțeles, era perioada de început de an, când ne înscriam la toate cercurile, am fost și la desen, chiar desenam binișor. Am încercat și cu vioara, dar nu am avut talent. Mi-a plăcut foarte mult cercul de protecție a mediului și apicultură. Era atunci un profesor, actual mutat la Turda, care ne-a învățat să iubim animalele și natura. Poate așa s-a creat o conexiune cu facultatea pe care am urmat-o și anume cea de Geografie. Revenind, domnul Lăcătuș a făcut înscrierile și am făcut dansuri populare. Cred că eram cel mai slab dansator de acolo, prindeam pașii foarte greu, dar eram foarte ambițios și mergeam regulat la cursurile de dansuri populare la Clubul Elevilor. Îmi amintesc că aveam niște colegi mai avansați și trebuiau să meargă în Turcia, lucru care era mare în anii 90. Din păcate, aceea ieșire a căzut. Colegii mei au fost dezamăgiți și au renunțat la dansurile populare. Atunci am avut un pic de avantaj pentru că instructorul „a tras” de mine și de ceilalți mai începători deoarece era în discuție o plecare în Chișinău. Într-adevăr, în 1990 am ieșit prima dată cu ansamblul la Chișinău.

Cum se numea ansamblul?

Ansamblul se numea „Păunița Mică”, ansamblul Clubului Elevilor. Avem amintiri foarte frumoase din perioada aceea. Am fost și în anul următor în Chișinău cu ansamblul, au venit și cei de acolo la noi. Aveam un festival organizat de Clubul Pionerilor sau de Casa pionerului împreună cu Inspectoratul Județean Școlar. S-au creat relații frumoase între noi, am stat chiar și acasă la ei în Chișinău în 1991, au stat și ei la noi acasă. Deci, așa a început viața mea artistică de dansator.

După aceea, prin anii 1993-1994, am trecut la Ansamblul Folcloric „Păunița” al Casei de Cultură, sub îndrumarea domnului Maxim Petri. În 1998, când am intrat la facultate, am început să frecventez cursurile de dansuri populare ale Ansamblului Studențesc „Mărțișorul” din Cluj-Napoca. A fost o perioadă deosebită pentru mine, de apogeu ca dansator. Au fost 4 ani de neuitat cu turnee prin toate colțurile Europei. Am ajuns în Danemarca, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franța. Au fost spectacole extraordinare, de neuitat, seri de distracții, așa cum știu studenții artiști. Eram ași pe scenă și în distracție. Ne-am creat relații de prietenie în toate țările în care am fost. Ne-am împrietenit cu dansatori din Columbia, erau foarte frumoase fetele, țin minte.

Ati rămas doar la pasiunea pentru dans sau mai profesați și în alt domeniu?

În 2002 am terminat facultatea și am început să predau geografie la școala generală și liceul din localitate. În același timp, mergeam ca dansator la ansamblu la Casa de Cultură. Din 2005, după 3 ani de învățământ nu am mai avut ore la catedră și a trebuit să renunț. Am plecat în Cluj la construcții pe șantier. A fost o perioadă ciudată în care colegii de echipă râdeau că nu au avut până atunci coleg cu facultate la betonieră, dar am muncit acolo. A fost foarte fain, am avut multe de învățat, mai ales din relațiile cu oamenii, cu muncitorii. Mi-am făcut foarte mulți prieteni cu care mă întâlnesc cu drag și povestim de perioada șantierului din Cluj-Napoca, în Florești. Țin minte că acolo erau doar câteva case și acum s-a schimbat în totalitate acea localitate.
În 2006, după propunarea mai multor oameni, a primarului, a unor prieteni, a fostului meu coregraf Maxim Petri, am revenit în Sângeorz-Băi ca să mă angajez la Casa de Cultură, în postura de coregraf. Nu aveam ore la școală, așa că am acceptat și am muncit. Salariul era foarte mic.

Dupa cât timp v-ați întors la pasiunea dumneavoastră?

După un an, am avut primul turneu internațional din postura de coregraf în Portugalia. A fost un turneu extraordinar, dar greu. Trei zile am fost cu autocarul. Era alta ipostaza de coregraf față de cea de dansator și nu pot să uit că în 2006 am avut prima ieșire în afara localității ca și coregraf în Ilva-Mare. Toți copiii au vrut să meargă acolo la Ansamblul „Păunița”, dar știam că depindem de locurile din autobuz, iar șoferul a zis că pot veni câți încap. Cred că am fost vreo 70 de persoane, părinți și dansatori. Primul spectacol l-am avut în Sângeorz-Băi pe drum, din cauză că în sala mare nu încăpeau cele 25 de perechi de dansatori.

Vă ocupați doar de un singur ansamblu?

Acum, pe lângă faptul că sunt directorul Casei de Cultură și pregătesc Ansamblul folcloric „Păunița”, am bucuria și onoarea de a pregăti încă două ansambluri- Ansamblul „Izvorul Someșului” de la Șant, un ansamblu foarte bun, cu dansatori foarte-foarte buni, cu care pot să spun că sunt prieten foarte bun. Eu nu am intervenit decât foarte puțin, ei fiind deja pregătiți; și ansamblul de la Poiana Ilvei, un ansamblu tânăr, care avea o singură suită de dansuri, iar acum au șase. Sunt mai puțini, dar iubitori de folclor.

Ce presupune meseria de coregraf?

Aș vrea să scot în evidență faptul că meseria de coregraf este foarte grea, pentru că te implici atât fizic, cât și psihic și cumva ești ca un profesor care pregătește copii, tineri, oameni. Mă bucur când văd că există tineri care vor să facă dansuri populare, care le iubesc și care își dau sufletul pentru ele și fac sacrificii pentru a merge în turnee, pentru a reprezenta localitatea, portul popular, dansurile locale, județele ș.a. De aceea, vă spun că meseria de coregraf este epuizantă, ești ca un dascăl, dar sunt lucruri pe care le faci, ești autodidact, nu ești pregătit la o școală anume. Într-adevăr, eu am făcut și Facultatea de Coregrafie în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” de la Cluj. Am avut onoarea să fiu coleg cu mari maeștri coregrafi din țară, cu care am relații foarte bune, colaborăm, ne invităm la spectacole și festivaluri. În general, coregrafii sunt autodidacți, ei învață tot timpul. Acum am avantajul că sunt materiale video, internetul, unde poți să vezi, poți să înveți.

Ce alte pasiuni mai aveți?

Am dezvoltat, de asemenea și o dragoste pentru literatură. În 2017 am inițiat împreună cu trei mari scriitori contemporani- Marin Malaicu Hondrari, Dan Coman și Florin Partene- o tabără de literatură la Sângeorz-Băi, anul acesta a fost chiar a doua ediție.
Relația dumneavoastră cu elevii este una de elev-profesor sau sunteți prieteni?
Încerc să fiu prieten cu ei, să îi fac să fie serioși atunci când trebuie, să se distreze la momentul potrivit. Ei vin de plăcere, nu sunt obligați și ceea ce fac, fac din dragoste pentru folclor. De aceea, eu zic că relația de prietenie este importantă indiferent de vârstă. Bineînțeles, cu cei mici relația este alta.

Ați identificat elevi care ar vrea să vă calce pe urme și să fie coregrafi?

Sunt la fiecare ansablu elevii care ar putea să devină coregrafi și pot să spun că „este o pâine de mâncat” aici pentru că niciodată nu știi unde te poate duce viața.

*Un astfel de exemplu este Vasile Portius care a afirmat pentru Revista POV21 faptul că atunci când este pe scenă, devine cea mai bună versiune a sa și se simte mereu legat de colegii din ansamblu cu care se află în relații foarte bune, împreună reușind să pășească cu capul sus la fiecare spectacol. Acesta mai spune că își dorește ca pe viitor, sub îndrumarea domnului profesor Florin Hodoroga, să devină coregraf, pentru a învăța la rândul său copiii să danseze; și pentru a duce tradiția mai departe.

Articolul precedentCum mi-a schimbat internetul viața în bine
Articolul următor  Emil Racoviţă
A absolvit Liceul Teoretic Solomon Haliță- Sîngeorz-Băi, profil filologie, în prezent este stundentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Babeș-Bolyai. A cochetat cu scrisul încă din copilărie, momente în care a schițat primele poezii care au pus de fapt bazele primei sale cărți. Până în prezent a scris două cărți. “De dorul tau...” o carte de poezii și proză scurtă “Certată cu Dragostea” un roman care surprinde perioada adolescentei. În mâna ei orice condei pare însuflețit!