Destăinuire

"în Poezie și literatură/Texte" by

Strecor acum pieire în gândul tău nocturn, ca să-mi alin durerea,

să-ți bântui căile pustii și să-ți fiu veșnic plăcerea…
Tumult de angoasă ce-mi sfâșie trupul, rămân doar venin în sânge,

să-mi guști dulcele orgoliu și să-mi săruți pielea ce astăzi după dorul tău plânge.
Zidește în mine un infern, fiindcă îmi place să decad ca un înger,

să-mi tai aripile, să renasc din umbre adormite, să fiu omniprezentă…
Izolată în turnul melancolic, fiind protagonistă în drama neantului,

îmi regăsesc sclipirea în suspinul tău profund,
Reflect singurătate la colțuri de străzi străine,

iar acum și în sufletul tău inhibat în cenușă,

sunt firul de nisip pierdut într-o clepsidră nesfârșită,

sunt floarea de colț veștejită, sunt…
Aici…
Am dat târcoale unui abis, am promis să nu fac vreun leant,

însă ai devenit un rău necesar ce rămâne încă încătușat de amintiri.
Sunt șoapta neauzită, acel mister feminin ce are o sete nebună

de a distruge pentru a iubi, de a te iubi pe tine…

 

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*