Rebrenista vicecampioană națională la suliță- Voi o cunoașteți?

0
32 views

Cristina Maria Ureche a terminat clasa a 8-a la Colegiul Național Liviu Rebreanu și frecventează mai multe activități extrașcolare, printre care și atletismul. Este o personalitate puternică, plină de ambiție, fler și încredere în sine.

Intervievator: Bună, Cristina. În primul rând, ce ar trebui să știe despre tine cei care încă nu te cunosc?

Cristina Maria Ureche: Sunt o fire mereu deschisă spre noi inițiative, fac vioară, îmi place mult să cânt, vorbesc fluent două limbi, iar pe deasupra, excelez și la atletism.

I: Cum ți-ai ales aceste pasiuni?

C.M.U: Fiecare persoană din viața mea și fiecare loc pe care l-am vizitat m-a influențat să îmi aleg aceste pasiuni: vioara prin intermediul bunicii, cântatul fiind un talent nativ; învățatul celor două limbi a fost o necesitate în anumite situații, iar atletismul a devenit o pasiune pe baza influențelor familiei.

I: Să înțeleg că nu ești singura din familie care practică acest sport?

C.M.U: Verișoara mea obișnuia să îl practice, dar acum a devenit mai mult un hobby pentru ea.

I: Care au fost cele mai importante momente sau competiții la care ai participat?

C.M.U: Cred că prima mea competiție va rămâne cea mai specială pentru mine. Am venit pe locul 3 cu 18.63 metri. A fost o experiență uluitoare ca sportiv, să intri pentru prima dată pe un stadion așa mare și să știi că ai pe cineva lângă tine, care te susține. Alte competiții importante la care am participat sunt Campionatele Naționale și Zilele Mondiale ale Atletismului, unde am avut mereu parte de rezultate bune și foarte bune.

I: Cum ești privită de colegi? Presupune invidia o problemă reală?

C.M.U: Nu sunt privată de invidie, bârfe și cuvinte aruncate în vânt de persoane care nu mă cunosc sau mă cunosc prea puțin. Unii colegi mă privesc indiferenți, alții invidioși, iar alții, care sunt în minoritate față de ceilalți, pot spune că au măcar o urmă de admirație la adresa mea.

I: Ce condiții trebuie să întrunească o persoană pentru a putea practica atletismul?

C.M.U: Cred, sincer, că depinde de fiecare probă. Atletismul nu constă doar în alergat. Aceasta este o informație greșită, răspândită în masă mare. În primul rând, contează condiția fizică; însă o persoană perseverentă, ambițioasă și cu dorința de a se autodepăși, va reuși indiferent dacă va avea o condiție fizică potrivită sau mai puțin potrivită.

I: Cum ți-a influențat viața acest sport?

C.M.U: Acest sport m-a ajutat, mai mult sau mai puțin, să devin persoana care sunt acum. M-a ajutat să fiu controlată și echilibrată, să fiu răbdătoare și să știu când să demonstrez cuiva că pot.

I: Povestește-mi un moment dificil prin care ai trecut.

C.M.U: O să relatez un moment recent, un moment în care a fost nevoie să fac o alegere dificilă. Am fost nevoită să aleg între ziua de naștere a unui membru important din familia mea și un concurs național. La început mi-a fost foarte greu; eram foarte indecisă, deoarece era vorba de un majorat. Însă, după o perioadă intensă de „meditație”, ascultând opiniile persoanelor care mă înconjurau, am decis să merg la concurs. De aceea viața de sportiv nu e mereu ușoară; pentru că e nevoie să te împarți între sport, familie și școală.

I: Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?

C.M.U: Perseverentă, ambițioasă, hotărâtă.

I: Profesorii de la școală te-au susținut în activitățile tale?

C.M.U: Nu pot spune că m-au susținut. M-au ajutat cu testele la care am lipsit, m-au înțeles, dar nu pot spune că m-au susținut. Singurul care m-a sprijinit este fostul meu diriginte, Grigore Grapini, profesor de sport.

I: Consideri că e important, pe lângă timpul dedicat școlii, să ne ocupăm de activități care ne definesc, până la urmă?

C.M.U: Normal. Școala, într-adevăr, te formează și te ajută în viață, însă a face lucruri care te definesc este lăudabil, deoarece, în generația în care trăim, mulți copii nu știu ceea ce îi definește sau îi face fericiți, așa că se iau după societate și își însușesc niște pasiuni nefondate.

I: Totuși, ce îți dorești să faci pe viitor?

C.M.U: Aș vrea să devin doctor. Deși unii oameni și-ar pune întrebarea „Dacă tot te axezi pe altceva, de ce mai faci sport?”; și consider că acele persoane încă nu au înțeles faptul că în viață poți să faci oricât de multe lucruri vrei, atâta timp cât te fac fericit. Desigur, cu sportul o să continui, chiar dacă va fi să ajung la o performanță uluitoare sau să mă rezum la a alerga seara pe stadion.

I: În încheiere, ce mesaj ai pentru cei care se tem să își urmeze și să își pună în valoare pasiunile?

C.M.U: Ai o singură viață. Un singur moment, un singur impuls. Fă ceea ce simți. Pentru că, deși vei încerca mai încolo să reproduci sentimentul și momentul, va fi imposibil. Trăiește în prezent și lasă trecutul și viitorul la locul lor. Fă ceea ce te face fericit, chiar dacă asta înseamnă să fii judecat. Iar la sfârșitul zilei vei fi mulțumit, departe de criticile celor care nu te cunosc.

Articolul precedentCare-i faza cu integrarea în societate?
Articolul următorDestăinuire
Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.