Care-i faza cu integrarea în societate?

"în Păreri și opinii/Texte" by

După cum bine știm, dincolo de multe alte aspecte necesare, pentru o viață fericită, omul a avut și va avea mereu nevoie de socializare. E un fel de regulă nescrisă, un tipar în care fiecare încearcă să se încadreze.

Este dovedit faptul că nu putem trăi izolați și deși există numeroase excepții, sincer, cât de fericite credeți că sunt persoanele respective?

Fiecare își dorește să se integreze, să își găsească locul într-un grup de oameni, să creeze legături stabile prin care să evolueze sau, pur și simplu, să-și deruleze viața într-un mod obișnuit.

Dar ce se întâmplă în momentul în care simți că nu corespunzi oamenilor din jurul tău? Poate ai alte idealuri, alte principii și o mentalitate diferită de a lor.

Mi s-a întâmplat în nenumărate rânduri să simt că nu aparțin oamenilor din jurul meu. De ce? Pentru că aveam interese diferite. Mi-am dorit mereu să cresc spiritual, să învăț din cât mai multe situații, să încerc lucruri noi și să îmi spun punctul de vedere. N-am putut efectiv să leg conversații mai mult decât formale cu oamenii care se plafonau în starea în care se aflau. Mi s-a reproșat de multe ori din partea persoanelor apropiate că mă cred prea deșteaptă; și când te crezi mai deștept decât toți, rămâi singur!

Ei bine, nu m-am crezut mai deșteaptă decât nimeni. Îmi cunosc plusurile, îmi cunosc minusurile, dar nu mi-am putut sacrifica scopurile doar de dragul de a avea oameni lângă mine, superficiali de altfel. Pentru a clarifica situația, trebuie să subliniez faptul că nu am vorbit la modul general. Chiar am avut parte până acum de mulți oameni faini, inteligenți, ambițioși, doritori să se autodepășească. Cu aceștia am rezonat, am schimbat păreri, am muncit în echipă. Dar, dincolo de asta, viața mi-a scos în cale în diferite momente și oameni de care vă spuneam mai sus. Și am simțit de foarte multe ori că mă trag în jos, că îmi pierd timpul cu niște discuții superficiale în care nu mă regăseam deloc.

Să fim sinceri! Toți am trecut prin asta. Dacă vorbesc acum din persectiva mea, o fac pentru a întări ceea ce îmi propun să evidențiez prin acest articol.

Și apare întrebarea: Ce faci când ești într-o situație de acest fel? Ignori persoanele care nu îți împărtășesc idealurile și rămâi singur sau îți sacrifici sinele și părerile doar de dragul de a te integra în societate? Pentru că societatea are diferite nuanțe și de multe ori vom realiza că nimeni dintr-un anumit grup nu rezonează cu ceea ce simțim și ne dorim.

Fiecare face așa cum simte și cum își dorește, dar părerea mea este că trebuie să găsim acel echilibru esențial. Nu e ușor, dar e cam singura opțiune. Trebuie să încercăm să găsim puncte comune, subiecte de discuții cu cei din jurul nostru, însă fără a renunța la ceea ce ne definește pe fiecare; pentru că dacă renunți la principii și la lucrurile în care crezi, doar de dragul oamenilor, vei fi lipsit de personalitate și vei ajunge o persoană care nu are individualitate, ci care se mulează pe lucrurile cerute de societate.

Așa că, tu până unde ești dispus să mergi pentru a te integra?

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*