Ah… cât de puternici sunteți
Voi, munților!
Ah! Și ce frumos
Îmi șoptiţi voi mie
Și ziua și noapte.
Aș vrea să fiu și eu un munte,
Să-mi așez creasta
Lăng-avoastră,
Să ating bolta cerului
Să stau în liniște s-aştept
Să mai treacă peste mine
Înc-un veac, înc-un cântec,
Și sa rămân ca voi,
Neclintit!
Ah…voi munților,
Ce înțelept vă e glasul,
Ce liniștită vă e respirația.
De-aș putea,
V-aș lua cu mine,
Mi-aș înlocui glasul
Cu veșnicul vostru freamăt!