Încă o clipă se crede dusă…
Puțin până ajunge cenușă,
De prea mult timp așteptată
Și de prea puțini acceptată.

Dintr-o mie și una de stele,
Împânzite în văzduh fiind ele,
Una singură, cea mai strălucitoare
Tânjește cu ardoare…

Încă o clipă să mai treacă,
Puțin, încă puțin și pleacă…
Şi prin lumina ce-o revarsă,
Resimțindu-se că este ştearsă.

Gravat pe o piatră frumoasă,
În colțul cu verdeață deasă,
Prin tainele cele mai sfinte,
Cu greu întipărite în minte,

Încă o clipă aşteptată,
Enigmatică şi neacceptată,
Uitată, lăsată printre șoapte,
În fața privirilor toate…

Articolul precedentAm nevoie de o viață
Articolul următorFestivalul de teatru româno-polonez a ajuns la a II-a ediție, la Bistrița
„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.