Antidot

"în Texte/Poezie și literatură" by

Pe un raft uitat de soartă,
Într-o casă prăfuită,
În odaia-ntunecată
Stătea-nclinată-o sticlă.
Și-n interiorul ei sclipea
Ceva ce n-are pereche
Un suflet mic, alb ca o stea;
El stătea de veghe.

 

La capul unei fete dragi,
Ce din vioară obișnuia să cânte,
Dar acum ea tace în priviri vagi
Și se aude încet un trist glas
Înecat în hohote.

 

Antidot pentru tristețe,
Doar un ghem angelic de surâsuri
Explodând ocazional în zgomot
Tace, înghețat de friguri.
Căci a ei inimă e congelată
Polul nord nici nu visează
Așa frig, ce arde carnea,
Chiar când soarele iluminează
Și nu vede nicăieri calea…

 

Antidot pentru surâsuri,
Set macabru de grimase.
Arde focu-n vine tare
Curg din ochi săruturi grase.
Și se pierd incoerent în timp.

 

Și-un suspin ea scapă lin
Printre gânduri sufocate
“Oare tu o să mă ții în brațe
Când antidoturi noi n-o să mai fim?

 

 

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*