Află și tu cine este tânăra româncă medaliată în S.U.A pentru design aerospațial

"în Texte" by

Vara, cu toții stăm și ne uităm la cerul înstelat. Unii compară stelele cu ochii persoanei iubite, iar alții doar speculează originea giganticelor sfere de plasmă; însă printre noi există și pionieri care vor să ducă umanitatea mai departe – să o eleveze la nivelul stelelor. O astfel de tânără este Ana-Maria Păpurică, care tocmai s-a întors din S.U.A în urma câștigării locului trei la un concurs de design aerospațial și ne-a oferit un interviu plin de modestie și frumusețe derivată din simplitate:

Intervievator: Zi-mi, te rog, câte ceva despre tine.

Ana-Maria: Sunt elevă în clasa a 10-a, la Colegiul National “Barbu Știrbei” din Călărași, profil real. Sunt interesată de toate domeniile cu care intru în contact, așadar atât de știință cât și de artă, literatură. Nu îmi place să irosesc timpul, iar în orice moment liber încerc să fac ceva constructiv, să citesc, fie cărți, fie diverse articole, să pictez, să desenez, să vizionez documentare, să cânt. Chiar dacă nu excelez în toate aceste domenii, consider că fiecare îmi hrănește sufletul și cred că o calitate a mea este faptul că văd o oportunitate de dezvoltare în orice întreprind.

I: Te-ai remarcat la nivel global prin concursul NASA de proiectare de nave spațiale. Ce ne poți spune despre acesta, și cum l-ai descoperit?

A: Concursul l-am descoperit prin profesoara mea de matematică, la începutul clasei a 9-a, când dânsa ne-a prezentat la începutul unei ore de curs posibilitatea de a participa, individual sau în echipe. În acel an am participat alături de alți 12 membri, atât din Călărași, cât și din Constanța, și am obținut mențiune, iar anul acesta am decis să particip la categoria individuală. Proiectul în sine constă în crearea unui mediu stabil de viață, care să nu depindă prea mult de Pământ, respectiv a unei nave spațiale pentru un număr mare de persoane, într-un punct care să ofere accesul la resurse, toate acestea cuprinse într-o carte de aproximativ 100 de pagini. Se pune mult accentul pe design, pe originalitate, inventivitate, dar și pe stăpânirea unor cunoștințe științifice pe care, în mod obișnuit, nu le aflăm de la școală.

I: Ce reacție a avut familia ta când te-ai apucat de ceva așa de „îndepărtat” de viața cotidiană? Dar când au aflat că ai luat locul 3?

A: Întotdeauna am fost o persoană ambițioasă, am participat la multe olimpiade și concursuri în domenii foarte diferite, așadar nu a fost un lucru neobișnuit pentru ei să afle că vreau să „acopăr” și acest domeniu. Nu au fost foarte încrezători în rezultatul final, știind că e ceva destul de nou pentru mine și că la concurs participă câteva mii de elevi din cele mai bune școli din lume, însă cu siguranță mi-au fost alături pe perioada realizării lucrării. Vestea obținerii locului 3 a fost oarecum un șoc pentru ei, deoarece nu m-am pregătit suficient de mult pentru această ediție a concursului, am început totul de la 0, inclusiv proiectarea în programe pe PC, iar anul acesta au participat mult mai mulți elevi, așadar concurența era mult mai mare. Cred că au căpătat mai multă încredere în capacitățile mele și nu se mai îngrijorează când mă „suprasolicit”.

I: Ce relație ai avut cu școala pe parcursul pregătirilor pentru concurs? Dar cu profesorii?

A: Nu am avut probleme în ceea ce privește învățatul la materiile școlare în timpul realizării proiectului, căci prioritară era pregătirea pentru teste, teze și olimpiade școlare. Reușeam să mă ocup de realizarea proiectului după ce terminam cu învățatul pentru școală, căci eram conștientă că recuperarea unor eventuale ore de studiu pierdute ar fi fost ulterior dificilă. Profesorii liceului nostru sunt obișnuiți cu elevii ce trec prin perioade aglomerate din cauza acestui concurs și, în general, sunt toleranți, atâta timp cât nu intervine lipsitul de la prea multe ore sau de la teste importante.

I: Cum te simți față de reușitele tale?

A: În general le subestimez, nu sunt complet mulțumită de ele, însă încerc să văd orice mică realizare ca un pas spre a-mi îndeplini cele mai înalte aspirații.

I: Mai ai și alte pasiuni?

A: Mă pasionează arta sub toate formele ei, însă cea mai mare pasiune a mea este arta plastică, mai exact, desenul și pictura. Încerc să le cultiv cât de mult pot și să mă implic în numeroase activități culturale, precum vernisaje, în urma cărora primesc sfaturi de la artiști experimentați și îmi îmbunătățesc tehnicile.

I: Care este țelul tău în domeniul cercetării aerospațiale, dacă ai vreunul?

A: Deocamdată nu văd domeniul cercetării aerospațiale în viitorul meu, deoarece aspirațiile mele sunt altele, însă prefer să las lucrurile să vină de la sine, fiindcă nu se știe încotro îmi voi îndrepta pașii peste câțiva ani. Până atunci, culeg informații din orice domeniu pentru a fi sigură ca sunt pregătită să accept orice provocare sau oportunitate.

I: Cum îți organizai timpul pe perioada concursurilor?

A: Nu aveam un program foarte organizat în acea perioadă. Mă întorceam de la școală, îmi făceam temele, învățam lecțiile pentru ziua următoare și pentru eventualele teste, lucram suplimentar (câteva ore) pentru olimpiadele la care îmi doream să particip (limba engleză, chimie și lectură), iar apoi mă ocupam de proiect. Dacă era nevoie, stăteam 3-4 ore peste ora la care obișnuiam să mă culc pentru a lucra, așadar programul meu de odihnă nu a fost cel mai benefic. De asemenea, nu am mai fost atât de activă în ceea ce privește pasiunile mele, mai ales pictura și desenul.

I: Ce mesaj le transmiți cititorilor POV21?

A: Să își urmeze visul, indiferent de câte obstacole întâlnesc în cale, de cât de mari sunt ele, și să fie neînfricați. Să nu ia în considerare părerile celorlalți despre cum ar trebui să își trăiască viața, despre ce ar trebui sau nu să facă, căci alegerile pe care le facem pentru a ne modela drumul sunt unele dintre puținele lucruri asupra cărora avem control absolut. De asemenea, să aprecieze fiecare realizare pentru care au muncit, deoarece asta face drumul prin viață, către scopul suprem, cu adevărat plăcut.

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*