Băiatul cu pijamale în dungi-John Boyne

"în Cărți & Filme/Texte" by

,,Băiatul cu pijamale în dungi”… un titlu aparent banal,chiar monoton pentru cei care se limitează la a asocia cuvântul ,,pijama” cu somnul, acea stare de liniște și detașare sau cu un spital, unde atmosfera este la fel de liniștită și ceva mai tristă. Puțini însă realizează că acest cuvânt este sinteza unei viziuni dureroase a lui Bruno, un băiețel aflat în prima decadă a vieții. Lucru deloc de condamnat însă, având în vedere simpla interpretare a titlului , fără a-l încadra într-un context, cartea propriu-zisă. Odată ce este pus în legătură cu romanul, titlul dezvăluie o normalitate percepută pe fondul naivității și inocenței copilului.

Cartea scrisă de John Boyne debutează cu o scenă care mi-a creat confuzie. Maria, menajera familiei, îi împachetează lucrurile băiatului și întregii sale familii.Astfel, Bruno află vestea șocantă care-l va despărți de tot trecutul său din Berlin, o veste la care aș fi reacționat necontrolat și căreia m-aș fi opus, mai ales dacă n-aș fi știut exact și motivul acestei ,,rupturi”, ruptură care, pentru Bruno s-a tradus laconic, o datorie de serviciu a tatălui său, o ocupație aflată încă sub semnul întrebării pentru el și sora lui.

Această schimbare se va dovedi a fi palpitantă odată ce Bruno face o descoperire care va deveni centrul noului său univers, acesta devenind la rândul său tot mai interesant odată cu steaua căzătoare ce i-a stârnit curiozitatea de copil. Această curiozitate capătă contur prin încercarea de a afla răspunsurile la anumite întrebări, unele retorice…,,De ce nu suntem cu toții la fel ?”, ,,Care este adevăratul scop al meseriei tatălui meu?”, ,,E o simplă coincidență sau un semn?”, ,,Copiii sunt doar o minge cu care se joacă oamenii mari?”. Curiozitatea dobândește strălucire după ce contribuie la procesul de maturizare, ajutându-l să conștientizeze anumite aspecte…diferențele fac lumea fascinantă, situațiile complicate sunt cele care te ajută să te autocunoști, amintirile sunt o hrană destul de consistentă, aparențele sunt înșelătoare, iar lucrurile interzise sunt mai atractive decât cele permise.

,,Băiatul cu pijamale în dungi” mi-a plăcut în mod deosebit încă de la început pentru că, în doar câteva sute de pagini m-a făcut să experimentez trăiri intense care în viața reală necesită multă experiență acumulată în timp. De asemenea, am reflectat asupra propriei mele condiții și personalități. Cartea se poate sintetiza, după părerea mea, în subtile îndemnuri de ,,carpe diem” (trăiește clipa !) sau ,,ad maiorem dei gloriam” (scopul scuză mijloacele) și s-ar putea redenumi ,,O prietenie cu adevărat adevărată” ,după tema ei. Aceste aspecte sunt cele care m-au determinat să vreau s-o recomand, cu căldură și entuziasm, și altora. M-au impresionat și lecțiile de istorie cu privire la cel de-al Doilea Război Mondial, lecții predate în mod diferit, față de cel clasic, pe fondul unei mari pasiuni, lectura.

Alexandra Zahari

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu'' clasa a X-a, profil filologie, pasionată de literatură, limbi străine, teatru și tot ce înseamnă artă. Dornică să încerc cât mai multe activități prin care să mă descopăr pe mine însămi și să cunosc cât mai mulți oameni.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*