Află ce secrete dezvăluie Mihai Turda despre cariera sa artistică

"în Texte" by

Mihai a avut o copilărie plină de evenimente, a crescut la Chiraleș, satul de unde este tatăl său, până la vârsta de 8 ani, alături de bunicii lui. După aceea, a plecat în Italia, unde părinții lui s-au stabilit. Acolo a urmat școala, inclusiv liceul Maffeo Vegio din Lodi, după care s-a întors acasă și a umat Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

Î: Când ți-ai descoperit talentul?

R: De mic copil îmi aduc aminte că îl auzeam pe bunicul meu cântând, mai ales când se pregătea să meargă la spectacole. Nu știu dacă talentul l-am descoperit eu. Am cântat alături de bunicul de câteva ori, după care, cu mult curaj, am început să lucrez la un CD cu o parte din cântecele bunicului. La vârsta de 13 ani am reușit să duc produsul spre finit, îmi aduc aminte că eram foarte fericit. Bunicul meu, la care țin foarte mult, a reușit să mă influențeze într-un mod pozitiv.

Î: Mihai, crezi că talentul tău este unul înnăscut?

R: Talentul îl văd ca acel pas drept cu care pornești în viață. Dacă ai puțin talent nu pornești cu stângul. Eu am putut să pornesc cu dreptul, este un lucru în plus, dar este foarte multă muncă. Din reușita unui solist, talentul cred că este 5-10%. Restul cred că este muncă. Într-adevăr, acel 5 sau 10% face diferența. Dacă nu ai ce să șlefuiești, degeaba vrei să muncești. Eu am luat lecții de canto timp de 2 ani, dar am făcut canto clasic, pentru că acesta are o tehnică foarte bună.

Î: Cât de mult îți place ceea ce faci?

R: Nu cred că există un termen de comparație. Eu nu știu ce aș face fără muzică. Muzica este tot în lumea aceasta, este o metodă de comunicare pentru mine.

Î: Cânți și alte genuri muzicale?

R: Momentan m-am axat doar pe muzica populară, dar îmi place foarte mult să cânt și în limba italiană. Totuși, muzica populară rămâne pe un loc special.

Î: Ai versuri care sunt creație proprie?

R: Da, am versuri creație proprie. În special, o melodie care pot spune că definește greutățile din viața de zi cu zi. „Măi române, suflet mare” este un cântec care are versurile compuse de mine.

Î: Vrei ca acest dar de a cânta să rămână o meserie pentru tine?

R: Da, momentan sunt angajat al Palatului de Cultură Bistrița și cred că este o dovadă că vreau să fac o meserie din asta. Am mereu satisfacția de a vedea oamenii bucuroși.

Î: Ți s-a întâmplat să fii invidiat de colegi?

R: Cred că nu există domeniu în care să nu fii invidiat. Cât despre cei care sunt mai în vârstă, nu știu dacă este neapărat invidie, lor le este greu să predea ștafeta. Eu simt mereu o concurență, dar una puțin diferită. Sunt colegi care nu știu ce și cum să facă să-l tragă pe altul în jos. Mie îmi place să primesc feedback atât pozitiv, cât și negativ. Este clar faptul că nu poți mulțumi pe toată lumea: din 100 de persoane, dacă plac uneia, eu sunt fericit.

Î: Ce zonă reprezinți prin muzică?

R: Eu am crescut în zona folclorică Câmpia Bistriței. Sunt tradiții foarte frumoase, dar s-au pierdut multe. Eu aș vrea să recuperez ce s-a pierdut, inclusiv portul popular.

Î: Este ceva fără de care nu urci niciodată pe scenă?

R: Da, nu sunt eu mare fanatic dar de un „Doamne ajută!” cred că este nevoie în orice, pentru a avea sufletul limpede.

Î: Te-a făcut să fii văzut altfel faptul că ești nepotul lui Peter Petruse?

R: Pot să spun că există atât plusuri, cât și minusuri. Zic asta pentru că toată lumea te compară cu un artist național consacrat și asta nu o spun pentru că este bunicul meu. Generațiile trecute îl cunosc foarte bine. Este greu să ajungi la nivelul lui, nu trebuie să ajung neapărat la nivelul lui, sau nu trebuie neapărat să mă opresc la nivelul la care a ajuns bunicul, pot să îl depășesc. Lumea mă privește altfel: „Wow, nepotul lui Petruse”. Și munca pe care o depun eu nu se vede, eu simt că sunt tot timpul în umbra lui, deși muncesc foarte mult. Aș vrea să îmi fie apreciată munca mea! Bunicul mi-a lăsat mie cântecele lui, de care sunt foarte mândru.

Î: Cum păstrezi lada de zestre de la bunicul tău?

R: Am lansat primul CD, „Pe urmele bunicului”. Am luat cântece din lada de zestre, o parte din cântece sunt compuse și de mine în colaborare cu alte persoane care îmi sunt aproape. Nu am de gând să mă opresc aici.

Î: Colaborezi cu cineva?

R: Am colaborat cu mai multe ansambluri, Mugurelul de la Cluj, Ansamblul Mureșul, Balada, Codrișorul. Momentan sunt membru al Ansamblului Icoane, condus de domnul profesor Ioan Bocșa. Este un ansamblu de muzică tradițională. În fiecare an abordăm un teritoriu, o zonă folclorică, acum patru ani am abordat Maramureșul, acum 3 ani Banatul, anul trecut Sibiul și anul acesta abordăm Valea Superioară a Mureșului. Studiem muzica, tradiția, portul, iar la finalul anului susținem spectacole cu muzică 100% tradițională. Pe partea video, colaborez cu Rareș Turda, care mă ajută foarte mult și pe această cale îi și mulțumesc.
Am mai colaborat cu Le’ Lenuța, pe care bănuiesc că o cunoașteți. Într-o zi mă plictiseam foarte tare și, alături de Rareș, am făcut un live pe Facebook. Am fost surprinși să vedem că a prins atât de bine la public. Atunci m-am gândit ce să mai fac pentru a nu deveni o monotonie acele live-uri. Așa că am sunat-o pe Le’ Lenuța, care este deschisă provocărilor, a acceptat și am mers la dânsa. Este 100% natural, nu are un umor studiat! A fost o colaborare foarte interesantă.

Î: Ce ți-ai propus să faci în viitorul apropiat?

R: Urmează un turneu în Spania, unde, alături de Raluca Vasiluț, o să reprezint România într-un festival internațional numit Caravana IGF.

Î: Care sunt pasiunile care te ajută să te relaxezi?

R: Pasiunea mea principală este muzica!

Î: Ai participat la o emisiune culinară la Prima TV, „Mama mea gătește mai bine”. Povestește-mi, te rog, cum a fost și de unde v-a venit ideea de a participa.

R: Da, a fost o experiență deosebită. Mai ales faptul că am participat alături de mama mea a adus o grămadă de emoții în plus. Când mergeam singur într-o emisiune era altfel. Eu am o relație frumoasă cu părinții mei, dar această emisiune m-a apropiat și mai mult de mama mea.
Am fost contactați de producători și clar că am acceptat. Mama a fost foarte deschisă, plus că pentru mine era un atu pe parte de imagine, de promovare. I-am cântat lui chef Horia Vîrlan. Nu am talent în arta culinară, dar am îmbinat mâncarea cu talentul meu. Am câștigat emisiunea și câștigul, pentru mine, nu înseamnă doar partea materială, am câștigat o experiență, pot spune că unică.

Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc Revistei POV21, mult succes și la cât mai multe interviuri frumoase. Personal, am încredere în voi. Este de apreciat faptul că tinerii promovează tineri!

A absolvit Liceul Teoretic Solomon Haliță- Sîngeorz-Băi, profil filologie, în prezent este stundentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Babeș-Bolyai. A cochetat cu scrisul încă din copilărie, momente în care a schițat primele poezii care au pus de fapt bazele primei sale cărți. Până în prezent a scris două cărți. “De dorul tau...” o carte de poezii și proză scurtă “Certată cu Dragostea” un roman care surprinde perioada adolescentei. În mâna ei orice condei pare însuflețit!

Lasă un răspuns