Cerul peste neființe

"în Texte/Poezie și literatură" by

Am întrerupt
preț de câteva secunde cerul,
i-am găsit telecomanda
și bateriile mergeau.

mă bucură să văd că
alergiile de sezon nu mă agasează
de față cu el,
ci mă lasă să-l respir
și să mă mir
ce frumos luminează cimitirul
din orașul meu;
parcă nici n-ar fi înfiorător
ba chiar ar arăta
senin astăzi.

curge din nori frigul
iar salciile se îndoaie
mai vii decât toți de aici,
mai triste decât toți de aici,
până la urmă ce e frumos în a trăi
printre morți?
în a fi puțin mai viu decât o salcie?

m-aș întrista și eu
m-aș îndoi și eu
de mine poate, ori
de gândurile mele
de-aș trăi mereu
printre cruci și pietre evreiești

nu m-au plantat aici,
ci în grădina de la bloc
deci tot printre nevii

– cu toate astea
sper să meargă telecomanda
și mâine, și poimâine,
și-n următoarea zi dacă se poate,
iar cerul să se-ntindă peste mine
și să mă mir

ce frumos mă luminează
parcă nici n-aș fi înfiorătoare,
ba chiar aș arăta
senin astăzi.

Abigail Iolanda

Foto: Mocean Ariana

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*