Oldboy: Prizonier în libertate (2013)

"în Texte" by

Lumea contemporană a filmului este plină de poveşti aprige de răzbunare dar, din punctul meu de vedere, nici una nu se aseamănă cu povestea filmului Oldboy: Prizonier în libertate care cuprinde diferite teme ale culturii moderne, cum ar fi depresia, starea de singurătate şi răzbunarea.

Oldboy se naşte atunci când personajul principal, Joe Doucett, un director de publicitate decăzut, un soţ şi un tată absent, se trezeşte izolat într-o cameră de hotel după o noapte de beţie. Ce nu ştia Joe era că acea încăpere îi va fura 20 de ani de viaţă, 20 de ani în care putea deveni un soţ şi un tată agreabil pentru soţia şi fiica lui.

Acei 20 de ani petrecuţi în ceea ce pare a fi un zid despărţitor dintre realitate şi izolare, l-au făcut pe Joe un om de nerecunoscut, ca să spun aşa. Până când, într-una dintre dimineţile obişnuite în care îi erau prezentate ştirile, a aflat că soţia lui a fost ucisă, iar fiica lui violată. Acea dimineaţă l-a făcut pe Joe să îşi piardă minţile. Eliberat inexplicabil din acea celulă, Joe se pregăteşte să înfrunte realitatea, găsindu-l pe cel pe care l-a închis şi pe cel care i-a distrus cele două femei din viaţa lui.

În drumul spre căutarea adevărului, acesta alege o tânără asistentă medicală, Marie Sebastian, cu care s-a întâlnit întâmplător într-un parc, să îi fie parteneră în viitoarea lui descoperire.

Într-un final, Joe îl găseşte pe cel care i-a curmat viaţa, dar şi pe fiica ei. Totul se destramă din nou atunci când criminalul decide să îi ia viaţa şi fiicei acestuia, aşa cum credea Joe, confirmându-i că “Fiica ta este mult mai aproape de tine decât ai fi crezut”. După un lung şir de evenimente tragice, Joe ajunge la concluzia că Marie este, de fapt, fiica lui. Fiind vizibil epuizat de toate întâmplările petrecute, cedează şi ia decizia de a începe o nouă viaţă.

Acest film mi-a plăcut extrem de mult doar prin simplul fapt că se pune amprenta pe realitatea cruntă a secolului în care trăim, dar şi cum să poţi trece peste toate greutăţiile vieţii şi că mereu există o cale în a lua totul de la început.

Trailer-ul: aici

 

Florina Dan, 17 ani, elevă, uneori cufundată în realitatea prezentă. Îi place arta, scrie de când (nu) se știe și se plimbă cu teatrul de mână, încercând să se (re)găsească.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*