,,Liberté, egalité, fraternité!”,
Strigă cadavrul de sub funie.
,,Minciună, minciună, minciună!”,
Strigă sufletul când îl înjunghie
Diavolul cu furca lui de sânge negru
Și speranțe frânte în gesturi,
Mici, de libertate, și imaginate-n versuri.
Speranța moare ultima, strigă omul disperat.
Libertate pentru toți, strigă omu-ncătușat.
Tot ce știu e adevărul:
Că nici ei nu cred ce spun
Și rămân aici cu focul,
Să-l întreb: eu ce să spun?
Și îmi șoptește o scânteie
Ce grațios spre cer dansează,
Cum și despre o alegere
Ce te dă pe dinafară,
Atunci pufnesc în ras în ceruri,
De se cutremură Pământul
Și le aduc aminte oamenilor:
Ale mele-s a lor gânduri.
