Horațiu Paşca – antrenorul care a înviat handbalul bistrițean: “Sportul a fost inventat ca să se evite războaiele!”

"în Texte" by

Horațiu Pașca a absolvit Liceul cu Program Sportiv din Bistrița și apoi Facultatea de Educație Fizică și Sport a UBB Cluj, secția Bistrița, cu specializarea în handbal. După absolvire, a jucat o vreme handbal în echipele de Divizia A din Bistrița și Cluj. Din 2007, Pașca a activat ca profesor de educație fizică și sport la Liceul cu Program Sportiv din Bistrița, fiind o perioadă chiar director adjunct al acestuia. Este antrenorul principal al echipei CSM Bistrița, echipă pe care, cu ajutorul antrenorului secund, Radu Moldovan, a reușit să o promoveze în ,,Liga Națională Feminină”, denumită actual „Liga Florilor”. Este de asemenea și antrenorul secund al Naționalei Feminine de Handbal, împreună cu selecționerul Ambros Martin.

Î: Ce părere aveți despre sezonul acesta?

R: Raportându-ne la ceea ce mi-am dorit eu foarte mult pentru echipa asta, da, suntem într-un tren ascendent. Sunt adeptul pașilor mici, sunt adeptul construcției pas cu pas; cred cu tărie în asta. Și în momentul în care construiești o casă și pui trei rânduri de cărămidă, lași o pauză și dup-aia încerci să pui niște corni sau să creezi un acoperiș, cu siguranță că la un moment dat totul se va întoarce împotriva ta și la un moment dat acoperișul ăla se va prăbuși, pentru că îi lipsește ceva. Poate că pentru unii construcția asta pas cu pas le pune răbdarea la încercare sau nu este neapărat pe placul lor; cu toții ne-am dori sau avem o metehnă în care am dori performanță peste noapte, însă am fost educat să cred în construcțiile solide, în construcțiile făcute în timp și cred că Bistrița are nevoie de un nume și un renume. Numele ți-l construiești prin seriozitate, iar renumele ți-l construiești prin victorii. Avem nevoie să rămânem stabili, să fim o prezență constantă pe prima scenă a handbalului românesc și cred eu că până acum ne-am respectat cuvântul dat față de bistrițeni. Am promis evoluție- o înregistrăm an de an. Evoluție și progres în primul rând.

Î: Ce puteți spune despre victoriile pe care CSM Bistrița le-a avut în fața marilor echipe de handbal din România, inclusiv în fața echipelor care au jucat în cupele europene?

R: Am avut niște victorii, pentru unii, cum ar fi victoria împotriva Zalăului care juca atunci o semifinală de cupă europeană, egalul cu Craiova, actuala campioană europeană, victoria de la Râmnicu Vâlcea, egalul cu Dunărea Brăila ș.a. care pot fi considerate surpriză, însă eu am foarte mare încredere în grupul pe care îl conduc, știu de ce este capabil, eram într-un tren ascendent, jucam un handbal bun, lucru pe care ni l-am și propus. Până la urmă cred că Bistrița a apreciat ceea ce noi am făcut de-a lungul acestui sezon. La un moment dat, acum făcând o glumă, aveam mai multe victorii în deplasare decât pe teren propriu. N-aș avea o explicație logică. Totul a culminat cu victoria de la Râmnicu Vâlcea, cea care atunci era în poziția a treia, cu foarte mari pretenții de medalie și de podium. Noi am fost educați să credem în victorie. Intrăm în teren cu gândul de a câștiga, de a juca foarte bine și de a aduce o bucurie suporterilor.

Î: Ce părere aveți despre ,,number 8”, respectiv spectatorii?

Întotdeauna am considerat că sportul fără spectatori este consum inutil de energie și de resurse. Publicul este extrem de important, mai mult decât atât, el este partea integrantă din această echipă pentru că funcționăm ca un tot unitar. Noi nu putem fără ei, ei nu ar conta fără noi și-atunci toată povestea asta e una de familie. Nu este un termen forțat, poate așa pare, dar familia CSM Bistrița înseamnă o comunitate întreagă, pentru că mi-am dorit foarte mult ca această echipă să devină un fenomen social, și cred că a devenit unul. Cred că ar trebui să stăm foarte mult de vorbă ca să clarificăm ceea ce înseamnă suporterii si publicul pentru noi, pentru că toate momentele dificile pe care le ai în momentul unui joc, în momentul în care începi să ratezi, în care nu mai reușești să te aperi, în care faci greșeli tocmai din cauza oboselii, el e principala sursă de energie și principala resursă pe care o ai la dispoziție ca să poți să treci peste momentele grele. Publicul poate să facă diferența dintre un meci echilibrat sau unul bun sau unul slab și ca dovadă au și făcut-o de multe ori. Simțindu-i nu fac altceva decât să-ți transmită energie. Pentru asta te pregătești, pentru asta muncești, pentru asta lupți, să aduci oamenilor o bucurie.

Î: Vin de multe ori înainte de meciuri cu 30-45 de minute pentru a vedea partea de încălzire a ambelor echipe. Cum trebuie aceasta percepută?

R: Partea de pregătire a jocului sau încălzirea, așa cum ai spus, este extrem de importantă. În momentul în care auzi primul fluier, din punct de vedere fizic toți parametrii trebuie să fie la nivel înalt. Pulsul trebuie să fie la un anumit nivel, traficul sangvin trebuie să fie la un anumit nivel, oxigenarea musculaturii trebuie să fie la un anumit nivel și de-aia e partea asta de încălzire. Inclusiv lucrurile esențiale- aruncarea la poartă, cum simți mingea în mână- asta înseamnă practic partea de încălzire care e extrem de importantă înainte de fiecare joc. Puțină lume știe că, dar mă bucur că am ocazia să stăm de vorbă, pregătirea următorului joc începe odată cu terminarea jocului precedent. Avem nenumărate ore de vizionare în care studiezi adversarul, echipa, filozofia de joc, structura, indiviual fiecare jucătoare pe post să vezi cât de periculoasă este, ce fel de obiceiuri are și sunt multe ore de vizionare pe care le ai tu ca antrenor în particular acasă și încerci să pregătești meciul următor cât de bine poți în timpul antrenamentelor și incerci să fii tu cât mai bine pregătit pentru a putea transmite sportivelor pe care le conduci cât mai multe informații despre adversarul pe care urmează să îl întâlnească.

Î: Primul meci pe care l-am văzut live a fost cel de acasă cu Craiova, iar după acel meci am promis că indiferent de ce o să se întâmple, voi veni și voi asista la meci. Este și acesta un obiectiv al echipei? Să-și atragă „clienții”?

R: Da, egalul de acasă cu Craiova… surpriza sezonului. Tu văzând un singur meci și dorindu-ți să vii în continuare, asta înseamnă pentru mine personal și pentru fete, o confirmare a faptului că ceea ce facem noi este corect, pentru că am zis… Sportul este făcut pentru spectatori, iar în condițiile în care cineva a văzut un meci live și își dorește să vină la sală la următoarele, e orice-și poate dori un antrenor, e orice-și poate dori o sportivă, e tot ce-și poate dori o echipă în ansamblul ei, care asta face, până la urmă. Muncește și încearcă să aducă bucurie oamenilor, chiar dacă m-am repetat. Meciul cu Craiova este unul cu mult mai special acum că ea a obținut titlul de campioană a Europei și a fost medaliată cu argint în Liga Florilor. Cred că egalul ăla înlocuiește 1000 de cuvinte și să nu uităm că am fost la un pas de a-l câștiga.

Î: Pe lângă faptul că sunteți antrenor principal la CSM Bistrița, sunteți antrenorul secund al Naționalei de handbal feminin. Cum vi se pare acest privilegiu, de a juca cu cele mai bune jucătoare din țară, printre care și fete de la CSM Bistrița?

R: Pentru mine, am mai spus-o și cu altă ocazie, a fost un moment de extrem de mare mândrie. M-am bucurat din suflet când Ambros Martin a ales să lucreze cu mine. În primul rând- și asta o spun cu toată sinceritatea- că reușeam într-un timp foarte scurt să port numele Bistriței pe spate. Moment de mândrie locală, dacă pot să-i zic așa pentru că sunt reprezentant Bistrița la cel mai înalt nivel din handbal feminin. Acolo nu mai sunt doar Horațiu Pașca, eram Horațiu Pașca, antrenor principal de la CSM Bistrița care își reprezintă națiunea și județul din care provine. Sper că până la momentul ăsta am făcut-o bine și sper să o fac în continuare la cel mai înalt nivel, iar numirea mea la lot a venit oarecum ca o surpriză pentru mine, însă a venit cu o extrem de mare responsabilitate, cu o responsabilitate care m-a forțat să mă maturizez foarte repede în job-ul pe care îl am eu pentru că Naționala României e cotată printre cele mai bune 5 naționale a lumii și-n momentu-n care lucrezi acolo, trebuie să te ridici la cel mai înalt nivel.

Î: Este posibil ca în următorii ani sau de ce nu, anul viitor, să ne clasăm mai sus și să fie vorba de o competiție la nivel european?

R: Eu sunt un tip foarte ambițios și în momentul în care am făcut ceva, sau am fost de acord să intru într-un proiect, n-am fost de-acord să intru în ceva care tinde să plafoneze. În momentul în care lucrurile se plafonează în proiectul în care am intrat, sunt primul care pleacă pentru că îmi place competiția, îmi doresc mereu ca odată ce ne-am apucat de ceva, să devenim cei mai buni și proiectul pe care l-am depus eu împreună cu Radu Moldovan Alexandru, colegul și prietenul meu de o viață și antrenor secund, puțină lume știe, e făcut pe termen 2014-2025, iar între 2023-2025 ne-am dorit să ne luptăm pentru primele două poziții în clasament. Nu mă așteptam ca în al treilea an de proiect să fim pe locul 6, la un pas de cupele europene, n-am forțat nimic, pur și simplu am făcut ceea ce era normal să facem, progresând de la an la an. Lucrurile nu se opresc aici. Spuneam la începutul sezonului, cu toate că unii mă considerau antrenor cu ambiții mici, că pentru mine personal, locul 7 în acest sezon ar însemna un succes. Suntem pe locul 6, iar progresul e cuantificabil. Ținta e mai sus, și mai sus, și mai sus.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns