Profund

"în Poezie și literatură/Texte" by
Timp de citit: 2 minute

M-am refugiat în propriul eu,
fiindcă nu am găsit morfină în brațele tale
Mi-am amăgit sufletul, iar apoi i-am dat târcoale suferinței,
aceea care mereu a așteptat o inimă frântă… privește!
Acum și-a găsit locul.
Locul unde să plângă, unde să se descarce, unde să gonească…
Mi-ai fost instinct de conservare sau poate am avut impresia,
mi-ai fost primul gând spre împăcare, dar am rămas cu iluzia,
prea trist să mă regăsesc într-un vis apus, prea sec să încerc să-mi revin…
Imboldul plăcerii s-a înstrăinat de amintire, s-a îndepărtat, din păcate, de ambii,
Iar patima de a resimți intensitatea vie s-a veștejit devreme,
Timpul a fost prea efemer pentru al nostru destin paradoxal,
eu prea fragilă pentru gustul tău amar…
Vreau să strig tare și să-mi îngrop orgoliul în cenușă moartă,
vreau să găsesc esența și să înlătur aparența…
vreau să fiu reală și să am gânduri mărețe, vreau să cred în tine,
dar să-ți deslușesc misterul, fiindcă dragul meu,
ești ritmul pe care-mi pulsează sângele-n vene,
ești melodia ce conturează nota gândurilor mele… pur și simplu ești.
O să-ți fiu amprenta cea mai dură, o să te scufund într-o mare de clipe
ce o să te adâncească într-un gol sfâșietor…
O să calc pe momentele de luciditate
și o să tresar din nou când o să-ți aud glasul,
cu același tremur din voce, cu același fior pe piele,
aceeași fluturi în stomac, același tu…
Începe să-mi placă durerea, am devenit protagonista altui film,
sunt mii de eu în acest joc, e același tu în toate cele…
Vreau să mă eviți pentru a scăpa de tine,
vreau să te oprești din a-mi mai aparține,
fiindcă flacăra ce s-a aprins odată, tocmai am stins-o…

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*