Distrugeri

"în Poezie și literatură/Texte" by

Închid ochii. Panica mă cuprinde.
Mă dor încheieturile și simt că o să cad.
Nu înțeleg de ce miroase-a fum,
Dar apoi văd că-ncet încep să ard.

Sunt singură-ntr-o încăpere neagră
Dansez pe-un ritm de pian ca să nu mor
Și cânt ca să nu las durerea să mă ardă,
În visul tău renasc și-apoi cobor.

Tu ești o rană foarte dureroasă,
Ca și-acest fum ce-mi taie răsuflarea.
Dar știu că ție astăzi nu-ți mai pasă,
Tu m-ai iubit pentru c-ai iubit marea.

Dar sunt ca ea n-atât de multe feluri,
Când vânt sălbatic, când val învolburat,
Tu strânge-mă să nu mă-mprăștii-n ceruri,
Tu strânge-mă, că mult te-am așteptat.

Dar tu nu vii, eu ard în continuare,
Durerea mă preschimbă mult prea ușor în fum,
Eu cânt, dansez, mă clatin pe picioare,
Pendulând nesfârșit între-atunci și acum.

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*