Sinteza Vieții

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Fuziuni nucleare, combinare genetică:
pură-ntâmplare sau creaţi-anecdotică?
Supă primordial-apoi maimuţă şi om
ajungându-se apoi la acest genom…

De când ne naştem viaţa-i un război:
selecţie naturală, evoluţia-n toi
inima zbătând în epilepsii repetate
atrii, ventricule-n coaste-ncătuşate

De viața-i o molimă, moarte-i vindecare
organismului perfect al morții, se pare.

Ne naştem de ce, oare ca să murim?
Poate e-n moarte vindecarea de chin?
Dar şi vindecarea de-al fericirii divin.
Eliberare şi pace, căci ce-i mort nu mai simte
n-are durere și n-are sinapse
se vindecă şi de terminaţii nervoase,
ramânând fără carne, doar mănunchi de oase.

Din naştere toţi putrezim încet
ş-ajungem pământ cu sau fără regret.
Hrănim o plantă sau poate un pom,
iar el poate hrăneşte alt om.
Iar tu trăieşti ieri, căci eşti mâine murind,
prezentul, de fapt, neperceput fiind.
Căci este de fapt inefabil de mic
putând fi aproximat chiar cu nimic,
din cauza simţurilor noastre imprecise
care de nişte limite ne sunt descrise,
căci sinapsele-n timp produc senzaţii nervoase
şi iarăşi în timp de minte-nţelese.

Robert  Valentin Bencze

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*